«O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.» ~ Cristian Bădiliţă, în “DUMNEZEU DE LA MANCHA”

Of, astazi este din nou luni. V-am mai spus ca nu-mi place deloc aceasta prima zi din saptamana: nici iarba nu creste, parca toate se seteaza sa mearga anapoda, secundele se dilata si par minute, minutele, ore s.a.m.d. Lunea sunt mai mult de trei ceasuri rele iar, cel putin din punctul meu de vedere, ziua asta e absolut cea mai urata dintre toate, chiar decat una de vineri-13! Tocmai ce luasem hotararea de a va recomanda o carte a lui Dan Miller (autor foarte apreciat peste ocean) aparuta recent si in limba romana la editura Amsta, cand am facut o descoperire senzationala: am gasit o balada! dar si pe autorul acesteia, eseist si poet contemporan, istoric al crestinismului timpuriu, doctor al Universitatii Paris IV-Sorbona.

Despre poeziile domnului Cristian Bădiliţă am de gand sa scriu ceva mai pe larg peste trei zile, la Versurile de joi, iar despre cartea domniei sale “DUMNEZEU DE LA MANCHA” tot asa, foarte curand. Pana atunci, va propun sa ne delectam cu Balada zilei de luni; si, ca sa nu raman dator, voi scrie cateva cuvinte si despre cartea amintita, poate este cineva interesat in gasirea unor solutii la indemana pentru rezolvarea problemei acestei zile ingrozitoare:

Adio, zi de luni!, de Dan Miller Pentru toti cei carora le este groaza sa se duca la munca luni dimineata, un set de sfaturi inspirationale despre cum sa gasesti intr-o era nesigura, acea profesie care sa-ti aduca implinire. Urasti ziua de luni? Daca DA! atunci ce anume te tine legat de slujba ta actuala? Daca raspunsul este: pentru ca iti ofera un venit constant ce reprezinta promisiunea unei pensii asigurate, atunci pregateste-te sa fii foarte dezamagit. In economia volatila de azi, sa vii la program, la o slujba pe care o urasti, nu implica nici un fel de siguranta.

Balada zilei de luni, de Cristian Bădiliţă Nici o minune-n tîrgul aţipit pe dealul sur de la-nceputul lumii, dacă e luni miroase-a lîncezit torcînd la părul blond al săptămînii dacă e luni comerţul stă închis şi cumperi pîine de la frizerie în urma unui tragic compromis care milenii încă o să ţie dacă e luni am barbă şi nu ies de sub cearşaf nici să mă pici cu ceară, melancoliile-mi dau ghies şi gîndurile negre mă-mpresoară dacă e luni mă sinucid un pic cu lacrimile tale de cucută, sub şoldurile tale de-arseníc dacă e luni visez o fată slută care mă înveleşte-n giulgiu (sic!) şi pofticioasă buzele-mi sărută; dacă e luni, prietene, îţi zic cu resemnare: e o zi pierdută.

(Trebuie sa recunosc ca am citit varianta online a cartii “DUMNEZEU DE LA MANCHA” pornind chiar de pe pagina de internet a autorului; naturaletea scriiturii m-a captivat intr-atat, incat am citit-o dintr-o suflare. Va mai dau inca un citat din carte, un scurt fragment care mie mi se pare extraordinar: «Nicio carte n-a schimbat lumea, câteva au întors-o cu capul în jos pe termen mai lung sau mai scurt. În Evul Mediu aş fi fost bibliotecar într-o mânăstire benedictină sau poet-mercenar într-un circ ambulant. În Antichitatea târzie, ah, mult prea târzie, am aruncat în valuri cenuşa singurului manuscris păstrat de la prozatorul Isus din Nazaret. Vă rog să mă credeţi pe cuvânt, nu m-am făcut degeaba crescător de capre şi cultivator de porumb în secolul întâi după Era Voastră.»)