De sterrennacht
«Un tablou bun este sinonim cu o faptă bună.» ~ Vincent van Gogh
Zica oricine ce-ar vrea, fac parte dintr-o specie mai putin intalnita: nu sunt nici credincios, dar nici liber-cugetator in adevaratul sens al cuvintelor. Respect optiunea fiecaruia, cu conditia sa nu fiu agresat ori agasat cu insistente sortite, oricum, esecului.
Fara sa contrazic cele spuse pana acum, nu pot sa cred ca este doar o simpla coincidenta faptul ca in aceeasi zi, 30 martie, chiar daca la o distanta de un secol (+7 ani) intre ei, s-au nascut doi titani ai picturii, unul in Aragón si celalalt in Noord-Brabant: Goya spaniolul si van Gogh olandezul, caci despre ei e vorba in propozitie. La multi ani, domnilor! Oricum veti trai vesnic prin capodoperele lasate in urma, dar este placut si inaltator sa ne amintim in fiecare 30 martie ca ati existat.
Noaptea instelata, 1889
In “Noaptea instelata” a lui Van Gogh exista cer, exista munti si-un chiparos. Atât.
Atât? Cerul e cuprins de un uragan care anunta parca Judecata de Apoi. Muntii seamana cu valurile unei mari in furtuna. Chiparosul s-a schimbat in flacara neagra. In toate e o neliniste care ne trimite cu gândul la nelinistea din ochii lui Van Gogh. “Noaptea instelata” a parut multora pupila lui dilatata. ~ Octavian Paler, “Calomnii mitologice – Farâme din conferinte nerostite“
2 comments so far