One person’s “worst book I ever read!” is another person’s “All Time Favorite!”

“Lumea de astăzi nu mai citeşte ca altădată!” a devenit un stereotip uzat de prea multele expuneri pe toate gardurile media. Nu zic, un minim sâmbure de adevăr se găseşte în fraza asta, dar puţini sunt cei care amintesc şi motivele pentru care se citea mai mult altădată. Parcă se feresc să spună că, practic, nu aveai de unde alege; din când în când se făcea coadă la câte o piesă de teatru ori un film care scăpa privirii (de regulă) agere a cenzorilor, foarte vigilenţi când era vorba de apărarea măreţelor înfăptuiri şi de evitarea spurcării înaltelor idealuri. Internetul de-abia ce ieşea prin anii ’80 din faşa propriei sale istorii.

De acord, este evident (şi totodată trist) că se citeşte mai puţin; dar ceea ce ar trebui să îngrijoreze cel mai tare este calitatea îndoielnică a scriiturii în sine alese pentru publicare, indiferent că vorbim despre literatură autohtonă ori despre traduceri, şi care – cel puţin după declaraţiile editorilor, mai ales după vreun târg (inter)naţional de carte – se vinde precum covrigii fierbinţi. Problema este cu ceea ce se vinde. Diferenţa dintre Literatură şi produsul vândut/citit astăzi este similară cu deosebirea dintre un sân natural şi unul înnobilat cu diverşi compuşi macromoleculari, de genul siliconului.
Practic, azi nu se mai citeşte, ci se consumă; se înghit pe nemestecate tone întregi de (era să scriu maculatură, dar m-am abţinut) texte scrise şi vândute ca pe bandă rulantă, adăugate pe lista de FMCG (Fast moving consumer goods) alături de Red Bull, Clorox, Coca-Cola şi Tampax.

Lumea de astăzi nu mai citeşte ca altădată – perfect adevărat. Citeşte altfel. Şi altceva.
Să nu disperăm; mai sunt încă aproape nouă decenii întregi din acest secol XXI, timp berechet ca viitorul să ne poată oferi surprize. Cine ştie? Poate se va inventa un fel de “citrat de sildenafil” care să trateze cu succes această disfuncţie a sistemului de hrănire a ceea ce astăzi numim, uneori impropriu, intelect.

Dan Costinaş