Mă întreb, oare Ceauşescu nu a ţinut şi el un jurnal? (Vlad T. Popescu)

Textul a fost preluat de pe site-ul GoodMorning.RO, cu acordul administratorului paginii şi prin bunăvoinţa autorului, Vlad T. Popescu:

Dacă ficţiunea nu mai interesează pe cititorul de rând pentru că implică un efort mult prea mare – trebuie să-ţi imaginezi spaţiul şi personajele propuse de autor, să-ţi formezi o părere despre acţiunile lor, să comentezi permanent în gând sistemul de valori încifrat de autor în „carnea“ romanului – non-ficţiunea (memorii, anchete, jurnale, reportaje) încă se mai citeşte. De fapt, mult mai important, încă se mai cumpără!’, ‘Şi se cumpără cu atât mai mult cu cât este vorba de un „scandal“.

Cei care, fie şi la o bere, încearcă să-şi amintească de plăcerea dezbaterii intelectuale, consumă tomurile groase însăilate în jurul câte unei „conspiraţii“. Teoria conspiraţiei are succes, prea este evident că unii deţin puterea şi alţii se supun, dar cum nu mai este politicaly corect să apelezi la explicaţiile lui Marx sunt buni şi extratereştrii, societăţile oculte sau serviciile de informaţii. Şi, nu-i aşa, este scandalos cum ne controlează „ei“ vieţile noastre (de care nici noi nu prea ne ocupăm).

Spaimele imediate sunt şi ele exploatate de edituri cu viteza buletinului de ştiri. Uneori chiar înainte ca evenimentele să sã se fi terminat, cum este cazul recent apărutei cărţi despre jurnaliştii români răpiţi în Irak. Mirosul de sânge este şi el scandalos, aşa că se vinde foarte bine.

Jurnalele, atunci când dezvăluie secrete reprobabile în plan politic, social sau sexual, sau când scandaloasă este măcar părerea autorului despre cele mai banale evenimente, nu fac nici ele excepţie.

Toatre variantele amintite par să justifice interesul pentru recent publicatul volum de memorii al unui fost preşedinte american. Înţelegând că oamenii vor răsfoi grăbiţi mia de pagini în căutarea „scenei cu trabucul“ petrecută în Biroul Oval, editorii din multe alte ţări şi-au permis să scurteze povestea şi să se concentreze pe „esenţial“, pe scandal, pentru a nu forţa degeaba buzunarele cumpărătorilor.

Şi este ciudat că toată biografia unui preşedinte care a susţinut celebrul boom al industriei IT&C, care a purtat războaie şi a dus la capăt două mandate prezidenţiale o putem rezuma la atât. Dar ce scandal frumos a fost!

Ediţia românească nu a avut acest curaj, cum în general nu prea mai avem curaj faţă de năzbâtiile care vin de peste Ocean, aşa că vă urez succes în descoperirea paginilor cu pricina.

Şi mai ştiu un jurnal care ar avea succes. Care, dacă nu există, trebuie inventat, acum când imaginea autorului a început să vândă post-mortem chiar şi ciocolată cu rom. Mă întreb, oare Ceauşescu nu a ţinut şi el un jurnal?