Nu fac parte din cei care-şi schimbă convingerile de la o zi la alta, dar recitesc o carte care — cel puţin la prima vedere — pare bine documentată…

“Shakespeare” By Another Name, de Mark Anderson (Ed. Gotham Books, 2005)

William Shaksper of Stratford was an actor and entrepreneur who had little education, never left England, and apparently owned no books. In the centuries since his death more and more questions have arisen about the true source of the plays and poetry conventionally attributed to him.

E notoriu faptul că primele tentative de contestare a marelui Will au apărut prin secolul al XVIII-lea, dar n-au avut ecoul scontat, cel puţin în lumea academică a vremii. A urmat o pauză.
În ultimii ani asistăm la o adevarată avalanşă publicistică, se pare că există chiar un curent bine definit şi concertat, în care se încearcă promovarea ideii că autorul pieselor şi al versurilor (devenite celebre peste veacuri) ar fi fost cu totul altcineva, nicidecum “semi-analfabetul” din Stratford-upon-Avon. Sir Henry Neville a fost unul dintre “candidaţii” la paternitatea Operei. L-au urmat Francis Bacon, Christoper Marlowe şi chiar Elisabeta I (această din urmă variantă mi se pare cea mai fantezistă!)

Cartea lui Anderson îl scoate în faţă pe Edward de Vere, Conte de Oxford (1550-1604) şi-şi argumentează propunerea în 598 de pagini: shakespearebyanothername.com;
citiţi şi eseul lui Alan Robinson pe aceeaşi temă.

Hmmm… ? Continuare »