“Cine munceste, nu are timp sa câstige.” ~ Din intelepciunea milenara a pigmeilor babongo
Ma intreba deunazi cineva cum ar putea folosi, la plural, zicala “Ai carte, ai parte.” Avea D-sa de gestionat o anumita circumstanta in care se facea vorbire de mai multe lucruri de acelasi fel. Cum alaturarea cărţi – părţi mi s-a parut total nefericita, l-am sfatuit sa modifice contextul – chiar daca aceasta operatiune il costa mai mult timp. Nu stiu ce varianta a ales stimabilul pâna la urma, dar eu unul nu mai scap de spectrul juxtapunerii Ai cărţi, ai…din părţi! De atunci ma urmareste si imi tulbura linistea aceasta sintagma colocvial-argotica, “din părţi”.
Asa s-a nascut ideea unui top ad-hoc al meseriilor care “se merita”:
III. Pe un onorabil loc 3 te clasezi daca ai cel putin unul dintre urmatoarele job-uri: Human Resources, Training & Labor Relations Director (teoretic esti un fel de Sf. Petru, cel care detine cheile Raiului si le pazeste cu sfintenie); ca Key (cakefonie intentionata) Account Manager ai de-a face exclusiv cu VIP-uri si multinationalele lor, nu bagi in seama toate buticurile de la colt de strada; apoi nici nu indraznesc sa va spun cât de importanta e pozitia suprema, aceea de CEO, aici chiar nu mai conteaza limba româna, deoarece in fisa postului scrie, sec, doar atât: “Responsible for carrying out the policies of the board of directors on a day-to-day basis.” Clar ca Guten Tag, nu?
II. Aici, pe pozitia secunda, ajungi numai daca ai un business al tau personal; nu conteza daca sediul social este intr-o garsoniera la etajul cinci dintr-un bloc vechi de zece (desi in codul CAEN ai trecut inclusiv “santier naval, reparatii nave” – las’ sa fie acolo ca nu se stie niciodata de unde sare… pachebotul) , important este sa fie business-ul tau. Sa nu ajungi sluga nimanui, nici macar a celui mai tare board of directors.
I. Cu voia dumneavoastra ultimul pe lista, dar pe locul fruntas, #1 across the nation, mult detasat de urmaritori, te situezi doar daca legea – care este egala pentru toti – pentru tine este mai egala decât pentru ceilalti. Conform principiului sanatos: Câinii latra, pietrele ramân. Stiti vorba cântecului popular cu piatra: “S-asa-mi vine câteodata…”
Am vrut sa introduc in acest mini-top si breasla scriitorilor, din care cu cinste face parte si amicul cu contextul in care avea nevoie de un plural pentru “Ai carte, ai parte.” N-am reusit, strict din motive tehnice. Este adevarat ca marii autori de mari topuri se limiteaza si ei la maxim 100 de entries sau 20 ori chiar 10; eu am ales varianta prescurtata, Top 3. Oricât m-as fi straduit sa fiu indulgent cu onorabila scriitorime, mai sus de pozitia 456 nu reuseam sa-i salt. Si aici aparea dificultatea tehnica: editorul de text ma anunta insensibil ca ma aflu mult Outside the printable area. Si atunci i-am inclus “din părţi”. Adica nu fragmentat, ci deloc.
Pitzipoanca se poate considera MESERIE?
Oho, si inca cum! Mai ales asa, cu “tz”, e chiar BREASLA!
Si inca una maiastra, cu infinit succes la colectivitatile din marile aglomerari urbane. 🙂
Pentru a ilustra cele afirmate, recomand retinerea definitiei din Dictionarul urban.
Prea multă engleză pentru o minţişoară obosită ca a mea. Deci, pas de data asta, că nu vreau să mi-o iau din nou de la dom’ profesor. 😀
M-am ferit intotdeauna de persoane cu mintea prea odihnita; sunt ale naibii de periculoase. 🙂
Profesorii isi dojenesc elevii exclusiv spre binele acestora din urma. Care vor deveni cei dintai.
Zici de pitzipoance ori de cocalari?
Ca pe astia ii stiam cu mintea odihnita. Mai stiam eu cate unii si din ale categorii, dar, o duamna 🙂 cum ma gasesc, nu poci sa-i pomenesc in acest context care e, totusi, telectual.
Zic de toti cei prea preocupati de propria lor persoana, de cei obisnuiti sa dribleze tot: legi, morala, bun-simt, fisc, de cei care calca in picioare orice si pe oricine numai pentru a aparea ei in prim-plan. Eu ii numesc epigoni ai pigmeilor babongo. Nici macar la inaltimea acestora nu se pot ridica. 🙂
Hai, nu chiar pe primele trei locuri, dar, oricum, în top:
-Analist politic.
-Formator de opinie.
-Consilier.
Nu e nevoie de studii de specialitate, ci doar de tupeu, o figură cât de cât agreabilă şi o voce bună, care să-i “răzbească” pe preopinenţi.
Ce e oripilant si ingrijorator totodata, ca toti apartinatorii acestor categorii isi propun (si in mare parte reusesc) sa “treaca dincoace sticla” si sa ne invadeze cele mai intime cotloane.
S-a inventat telecomanda!!!!!
Intr-adevar, s-a inventat telecomanda, dar media se ocupa deja intens de planul abordarii “bombardamentului” populatiei prin alte mijloace, inovative.
Din pacate, cu sau fara telecomanda, ne agreseaza in tot locul: pe plaja, in lift, la restaurant, pe strada, in piscina, la radio, pe vapor, in avion, la telefon, pe autostrada, in sala de concert, la meci etc.