Reluare:
«În arenă nu încap scuze şi justificări. Învinşii nu împart înfrângerea cu nimeni. Compasiunea există doar pentru toreadorii morţi. Arena a rămas unicul loc în care scenariul luptei dintre inteligenţă şi bestie se mai joacă în forma lui pură. În ultimă instanţă, scopul coridelor e o declaraţie de dragoste.» ~ Octavian Paler, “Viaţa ca o coridă”
Luptele cu tauri sunt tot mai des criticate: organizaţiile pentru protecţia animalelor, şi în special generaţia tânără, consideră corida ca fiind un sport crud şi perimat.
Deşi blamate de mulţi, luptele cu tauri sunt considerate artă pură de către alţii: un om de 70-80 kg îşi măsoară forţele cu un “bolid” care cântăreşte în jur de o jumătate de tonă…
Întrebarea zilei:
Sunteţi mai degrabă PRO sau CONTRA acestui gen de manifestare? // Mai multe imagini //
! AVERTISMENT ! Imaginile de mai sus pot fi şocante ! ©2008~M.C.
Acum eu ştiu că sunt tradiţionale aceste lupte, dar chiar le consider perimate – şi-au cam pierdut semnificaţia. Aşa că ar trebui clasate şi lăsate să ocupe locul de onoare în muzeul tradiţiilor.
La fel ca și Adela, sunt mai degrabă pentru împotrivă! 😀
Împotrivă mă declar şi eu. Înainte era considerat un spectacol şi luptele între gladiatori. Erau la fel de crude şi de sângeroase. S-au renunţat la ele. De ce? Doar pentru că în luptă era vorba de oameni?
@ Adela Onete, Silavaracald, Carmen Negoiţă:
Vă mulţumesc, doamnelor, pentru comentarii. Răspunsurile vădesc maturitate, modernitate, erudiţie, sensibilitate, dar şi o puternică înclinare spre compasiune şi militantism.
Dacă mie mi se pune aceeaşi întrebare, mă tem că nu pot răspunde la fel de răspicat; situaţia actuală mi se pare a fi, pe cât de complexă, pe atât de delicată. Mă aflu, prin natura împrejurărilor, mai aproape de fenomen şi încerc să-l înţeleg şi să-i pătrund cât mai multe semnificaţii, fără a folosi buldozerul şi fără a răni sentimentele niciunuia dintre grupurile beligerante. Am convingerea că atunci când (şi dacă!) vom putea cântări exact procentele de tradiţie, întrecere sportivă, spectacol, identitate culturală, aflate în opoziţie cu cele care susţin că este vorba de masacru, anacronism, violenţă, imoralitate ori încălcarea drepturilor necuvântătoarelor, vom avea şi răspunsul la întrebarea zilei de astăzi.
Cu certitudine, este foarte dificil să dai un răspuns “politically correct” din afară. Octavian Paler, călător fervent în Spania şi Mexic, a încercat să răspundă în felul său la dilema noastră; vă recomand cu căldură să (re)citiţi Viaţa ca o coridă.