«Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi.» ~ Mihai Eminescu
Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.
Va reamintesc ca incepand cu data de 12 noiembrie 2009 am schimbat tactica: propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi tema. LUMINA este laitmotivul zilei.
Pentru astazi am ales un poem al doamnei Maria-Eugenia Olaru, poeta, scriitoare si graficiana romana contemporana; versurile de mai jos imi suna mie intr-un mod deosebit de placut:
La icoana Sfântului Antonie cel Mare
Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,
cerc murmurat din treaptă în treaptă,
sau poate febra bătăilor repetate în uşă.
Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!
Iar acum privesc, cu credinţă şi bisturiului alături lucind,
scoica închisă în inima mea.
Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.
Şi aşteptând, mă întreb despre rostul Luminii,
pe care mereu, mereu o aştept.
Şi fi-va Iubire în gestul acesta!
Prima la Lumină! 🙂
ANNA AHMATOVA – LUMINA BATE-N AURIU
Lumina bate-n auriu
Şi-i o răcoare domolită.
Cu ani şi ani vii mai târziu,
Dar şi aşa sunt mulţumită.
Vreau mai aproape să te-aşezi,
Ca să-ţi arăt ceva doar ţie :
Acest caiet albastru, vezi ?
Sunt versuri din copilărie.
Ma iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puţine,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulţi i-am luat drept tine …
A step, by Raja Sivaji
On the other side of darkness, far away there shines a light,
A light to end all sorrow,
A light to be ever free,
A light for a new tomorrow
A light for you and me
On the other side of darkness, far away there shines a light,
A light which gives out joy,
A light which is made of love,
A light which minds employ,
That light in heaven above
On the other side of darkness, far away there shines a light
A light which bathes mans mind
in the wisdom of eternal flame
That which will redeem mankind
And make the highest truths plain
Lumina
de Lucian Blaga
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?
Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd – minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
Un luceafăr, Mihai Eminescu (1876)
Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.
Ca o zână din poveste ea e naltă şi uşoară,
E subţire şi gingaşă şi din ochi revarsă pară,
Iar la faţă e bălâie, părul galben cade creţ,
Trandafiri pe faţă are şi cu zâmbetul isteţ.
Dificilă temă!
Nu-mi vine în cap decât lozinca de la cenaclul lui A. Păunescu: Lumină, Luptă, Libertate!
La steaua
de Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.
Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.