Despre buna-cuviinţă

10 thoughts on “Despre buna-cuviinţă”

2. Din ciclul “Pass it on”:
   

3. Din păcate, nu prea se mai poartă!

4. …va să zică că nu le are!
   Da, din păcate. Asistăm la o globalizare a lipsei de benevolenţă în general, dar poate că noi suntem cei anormali. Curat inadaptabili, stimabile!

5. Buna-cuviinţă urbană modernă:

   “- Respectă-ţi partenerii de trafic.”
   “- Îi respect, dă-i în p*** mea !”

6. Mostră de respect deprins la şcoala de balet… Nu? 😀

7. „Ceea ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă.” — Seneca

8. «Cei 3 “R”: respect pentru tine, respect pentru alţii, responsabilitatea pentru toate acţiunile tale.» ~ Dalai Lama

9. Mă mir de ce spuneţi, pentru că, noi, pe-aici, avem unu’ atât de crăcănat de manierat încât şi-a permis să scrie (nu să spună!): Vă bag în mama dvs. cu scuzele de rigoare! Mai are sens să adaug că răspundea unui comentariu postat de … o femeie!?
   În rest, sunt 100% de-acord cu afirmaţia. Din păcate, vorba altuia: Nu se mai poartă bunul simţ, bă!

10. Din păcate, asemenea mojicii (ca cea descrisă) mă lasă fără replică…
    Aşa că permiteţi-mi să adaptez puţin spusele Clasicului din Haimanale:

    Până când să n-avem şi noi crăcănaţii noştri?… Anglia-şi are crăcănaţii săi, Franţa-şi are crăcănaţii săi, până şi chiar Austria-şi are crăcănaţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are crăcănaţii săi.

    Cu o singură mare (şi esenţială) deosebire: în ţările amintite, atât legea cât şi civismul bunilor cetăţeni sancţionează bădărănia cu câte o scatoalcă zdravănă trântită direct în botul crăcănatului…

Comments are closed.