De la Adam şi Eva încoace, milioane de copaci celebri şi-au câştigat locuri binemeritate în istorie: pomul cunoaşterii binelui şi răului, platanul lui Hipocrat, gorunul lui Horea, “Bradul” lui Alecsandri, teiul lui Eminescu, livada cu vişini, “Gorunul” lui Blaga, coroanele nepieritoare ale lui Macedonski, frunzişurile lui Nichita, copacul din Brooklin al lui Betty Smith şi “Copacul” lui John Fowles, ca să amintesc aici doar o infimă parte din lista ilustrelor plante lemnoase încoronate.
Din lemnul lor au construit romanii poduri şi vikingii corăbii, Robin Hood arcuri şi Stradivari viori; din pulpa celulozică se face hârtia, iar la umbra frunzişului ne tragem sufletul în lunile toride. Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Mulţumesc celor zece concurenţi care mi-au trimis deja fotografiile pentru concurs; vă reamintesc că mai sunt numai 48 de ore până la vernisaj (1 septembrie, ora 00.00). Chiar şi după acest termen, vă mai puteţi înscrie până pe 2 septembrie, la aceeaşi oră 00.00, prin trimiterea imaginilor la binecunoscuta adresă:

În pofida înţelepciunii populare, de data aceasta cred că merită să veniţi la pomul lăudat; nu neapărat cu sacul, e suficient dacă aduceţi una sau două poze. Continuare »

Părerea de duminică: «Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.» ~ Octavian Paler

Programat:
«La ce bun că acum pot să spun, ca orice şcolar, că pământul e rotund?! Omul are nevoie numai de câteva palme de pământ ca să fie mulţumit, şi încă de mai puţine ca să se odihnească sub ele.» ~ Goethe în “Suferinţele tânărului Werther”

George Eliot, una dintre cele mai reprezentative scriitoare din romantica eră victoriană, îl considera pe “tatăl” lui Faust drept cel mai de seamă om de litere pe care l-a dat Germania vreodată. Johann Wolfgang von Goethe: ar fi împlinit astăzi 261 de ani, dacă între timp nu ar fi fost chemat acolo sus ca să scrie şi să picteze alături de îngeri.
Mult hulitul eseist şi filosof român Mihai Ralea, de fapt un foarte fin observator şi un bun cunoscător al fenomenului cultural european, l-a numit pe Goethe “omul integral”; şi a făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză: Johann Wolfgang a fost pentru o scurtă perioadă avocat, apoi s-a dedicat integral poeziei, filosofiei, teatrului, traducerilor, picturii, ştiinţelor exacte (botanică, zoologie, fizică, chimie); a cochetat o scurtă perioadă de timp chiar şi cu politica… Omul de la Weimar a făcut câte puţin din toate şi, culmea, le-a făcut pe toate foarte bine.
Nu a ascuns niciodată faptul că îi plăceau femeile şi era, la rândul său, foarte îndrăgit de acestea. Portretul alăturat este semnat de Angelika Kauffmann, ale cărei casă şi atelier de pictură le frecventa în cei doi ani petrecuţi la Roma. [ Clic pe tablou pentru imagine mărită ]

Programat:
« Veni, vidi, vici ! »

©2009~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită.)

«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale

Ca să nu vă ţin ca pe jar, să nu rămână fără răspuns eventuala dv. întrebare “Ce sărbătorim?” am să vă răspund cât se poate de abrupt: nimic. Nu aniversăm 130 de ani de la naşterea lui Guillaume Apollinaire, nici nu-i serbăm, de ziua lor, pe Mihai Mălaimare ori pe Emil Hurezeanu. Nu bem în cinstea celor 1878 de articole apărute până astăzi (exclusiv acesta!), a celor 4110 comentarii şi nici măcar în onoarea celor 15424 de comentarii-spam blocate automat. Aş fi vrut să vă spun astăzi, cu bucurie, că se împlinesc fix 512 ani de când lui Michelangelo i s-a comandat Pietà şi cât de fericit a fost el în acea zi. Dar nu, astăzi, într-o banală zi de 26 august, am să deschid uşile Zia®ului de la 5 pentru o perioadă de trei zile şi vă aştept în vizită. Vă amintiţi imaginile acelea devenite deja standard pentru, de pildă, Ziua porţilor deschise la Palatul Cotroceni? Câte un pensionar mai puţin timid, după ce a stat la coadă câteva ore bune să poată intra, se aşează pe scaunul Preşedintelui sub “privirile” lacome ale obiectivelor camerelor TV. Ei bine, inclusiv asta puteţi face în următoarele 72 de ore, scaunul Mogulului de la 5 fiind vacant trei zile…
Vă invit să bântuiţi, comentaţi, criticaţi, lăudaţi etc. pe unde doriţi, în limita celor 110 rubrici preexistente. Mă aştept să scrieţi dv. Zia®ul în această perioadă, începând chiar de azi; să povestiţi ceva, oricât de scurt/lung doriţi, indiferent dacă e întâmplare adevărată sau doar o plăsmuire, realitate palpabilă ori fantasmagorie. Haideţi să compensăm împreună, măcar parţial, din urâţenia şi anormalitatea lumii care ne înconjoară. Prelucrez puţin sapienţa din zisele lui Lenin şi vă îndemn cu drag: Comentaţi, comentaţi, comentaţi! Scrieţi ce vreţi, unde vreţi. Concluziile le vom trage, ulterior, împreună.

Am ales varianta online şi pentru sesiunea de azi a picnicului din acelaşi motiv prozaic: şi anume, strict din considerente de confort; ce ne facem dacă începe ploaia? Sau dacă nu ajung scaunele? Ori nu găsiţi loc de parcare în apropiere? Iar nefumătorii ar fi – cu certitudine – deranjaţi de norii grei din încăpere, nu credeţi? Aşa, virtual, totul se simplifică: fiind conectaţi la internet, bănuiesc că toţi au un acoperiş deasupra capului şi nu riscă să le cadă ploaia direct pe tastatură (iar dacă cineva foloseşte modem USB stick, poate să intre în maşină sau într-o cafenea); mai cred că fiecare are un scaun propriu sub şezut şi mijlocul de transport parcat bine-mersi; iar problema fumului nu mai este o problemă. Astfel, poa’ să ningă, poa’ să plouă!
Vă mulţumesc anticipat pentru participare.

UPDATE: După mulţumirile anticipate de acum trei zile, urmează şi cele de azi, post festum.
Am răspuns deja la mai mult de jumătate din comentarii şi intenţionez să continui dimineaţă. Mulţumesc pentru înţelegere.

«DEDICADO A LOS FUMADORES DE ESTE MUNDO… Y DEL OTRO» ~ Vicente Amiel

A 10-a etapă: Spania în continuare. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1) şi Spania (2).

Aveam totul pregătit pentru a părăsi Europa şi a ne îndrepta spre noua destinaţie, aleasă undeva prin America Latină, când a apărut Neprevăzutul. Precum buturuga proverbială, o carte mică a răsturnat planul mare! O carte mică la propriu – 125×195 mm, 178 de pagini – m-a făcut să propun încă o săptămână pe aceste meleaguri. După cum aţi remarcat deja, nu este vorba de vreo carte a lui Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega!

To smoke or not to smoke – that is the question! (cam despre asta ar fi vorba!)
«DEDICATĂ FUMĂTORILOR DIN LUMEA ASTA… ŞI DIN CEALALTĂ»

Nu vă ofer aici o recenzie şi nici măcar o prezentare de tip “Zia®ul de la 5”; după cum v-am spus şi în alte împrejurări, atunci când vine vorba despre fumat nu încerc să conving pe nimeni de nimic: nici să renunţe, nici să dobândească acest obicei nociv. Dar nu mă pot abţine de la a milita pentru dreptul la libertatea de a opta singur, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a deranja pe nimeni. Cel puţin deocamdată, senzaţia mea este că legea este “mai egală” pentru unii, împingându-i pe ceilalţi tot mai mult înspre marginea societăţii.
De aceea consider că această carte, scrisă cu un umor desăvârşit, merită să fie citită şi de fumători, dar şi de cei mai aprigi antifumători. Numai înţelegându-ne, respectându-ne şi suportându-ne reciproc putem trăi în deplină armonie. Continuare »

Tags: Amiel, Cervantes, De Vega, Lorca, Ortega y Gasset, recenzie, Unamuno

TREI ZILE, cu începere de poimâine, ţin toate uşile Zia®ului deschise. Chiar dacă nu vor intra foarte mulţi curioşi, cel puţin se mai face niscai curent, că pe arşiţa asta globală ne lichefiem de tot.

Clic pe imagine pentru a primi (oficial) invitaţia.

Părerea de duminică: «Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.» ~ Nichita Stănescu, “Gând 10”

«Nu ştiu dacă sunt oameni pe Lună, dar dacă sunt, cu siguranţă folosesc Pământul drept azilul lor de nebuni.» ~ George Bernard Shaw

«Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.» ~ George Orwell, “Ferma animalelor”

În general când auzim “Orwell”, gândul ne zboară automat la Ferma animalelor şi la O mie nouă sute optzeci şi patru, eventual la Zile birmaneze şi la Omagiu Cataloniei.
Se ştie mai puţin că indianul Eric Arthur Blair (numele real al lui George Orwell), naturalizat în Anglia, a fost mai degrabă jurnalist şi eseist şi abia apoi romancier.
Am ales pentru astăzi eseul “A Nice Cup of Tea”, publicat în ianuarie 1946. Continuare »

«Le admirăm pentru frumuseţea lor, le respectăm pentru inteligenţa de care dau dovadă, le adorăm pentru virtuţile lor şi le iubim pentru că n-avem încotro.» ~ Autor anonim

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. MIREASA este graţiosul laitmotiv al zilei. Continuare »

De la Adam şi Eva încoace, milioane de copaci celebri şi-au câştigat locuri binemeritate în istorie: pomul cunoaşterii binelui şi răului, platanul lui Hipocrat, gorunul lui Horea, “Bradul” lui Alecsandri, teiul lui Eminescu, livada cu vişini, “Gorunul” lui Blaga, coroanele nepieritoare ale lui Macedonski, frunzişurile lui Nichita, copacul din Brooklin al lui Betty Smith şi “Copacul” lui John Fowles, ca să amintesc aici doar o infinitezimală parte din lista ilustrelor plante lemnoase încoronate.
Din lemnul lor au construit romanii poduri şi vikingii corăbii, Robin Hood arcuri şi Stradivari viori; din pulpa celulozică se face hârtia, iar la umbra frunzişului ne tragem sufletul în lunile toride. Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală!

Nu intenţionez să vă stresez, vreau doar să vă reamintesc că mai sunt exact 15 zile până la lansarea concursului de fotografie; încă mai aveţi răgazul necesar pentru a vă pregăti şi trimite lucrările la adresa binecunoscută (tema Arbori sălbatici):

În pofida înţelepciunii populare, de data aceasta cred că merită să veniţi la pomul lăudat; nu neapărat cu sacul, e suficient dacă aduceţi una sau două fotografii. Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Vă doresc tuturor mult succes! şi vă reamintesc cele câteva (foarte puţine) reguli de participare: Continuare »

«… Imagen de la vida es la Novela, y el arte de componerla estriba en reproducir los caracteres humanos, las pasiones, las debilidades, lo grande y lo pequeño, las almas y las fisonomías, todo lo espiritual y lo físico que nos constituye …» ~ Benito Pérez Galdós, 1897

Etapa a 9-a: tot Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun şi Spania (1).

Nu numai mărimea ţării vizitate şi proporţiile copleşitoare ale Culturii spaniole ne determină să mai zăbovim încă o săptămână pe aceste meleaguri; ci şi faptul că avem chiar o solicitare punctuală: să-l menţionăm aici şi pe Benito Pérez Galdós.
După cum bine aţi remarcat deja, am preferat să nu ilustrez articolul cu vreo celebră capodoperă semnată Picasso, Goya, Velázquez ori Dalí şi să nu scriu aici şi acum despre Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega.

Deşi criticii sunt aproape unanim de acord că este cel mai mare romancier al Spaniei de la Cervantes încoace, nu se poate vorbi despre Pérez Galdós altfel decât în contextul Realismului din literatura sfârşitului de secol al XIX-lea şi început de secol XX. Nu cred că ar fi însemnat tot atât de mult dacă n-ar fi fost contemporan cu Juan Valera, José María de Pereda, Pedro Antonio de Alarcón, Emilia Pardo Bazán, Leopoldo Alas (Clarín), Armando Palacio Valdés şi Vicente Blasco Ibáñez, ca să-i amintesc aici doar pe principalii scriitori de proză ai epocii. Pentru detalii: clic aici.

[ “Portretul lui Benito Pérez Galdós”, Joaquin Sorolla – 1894 ]

Tags: Cervantes, Clarín, Dalí, De Alarcón, De Pereda, De Vega, Galdós, Goya, Lorca, Ortega y Gasset, Palacio-Valdés şi Blasco-Ibáñez, Pardo-Bazán, Picasso, Sorolla, Unamuno, Valera, Velázquez

«Iubirea, cei ce-s tineri, – acesta-i adevărul – în inimi nu o poartă, ci mai curând în ochi.» ~ William Shakespeare, “Romeo şi Julieta”

După cum se constată, nu numai fumatul poate să ucidă! Povestea este simplă: Diego şi Isabel se promit unul altuia, apoi mor de inimă rea…

Los Amantes de Teruel ~(1884, găzduit în Museo Nacional del Prado din Madrid)~ este tabloul care l-a făcut celebru pe Muñoz Degraín. Pictat în 1884, în Málaga, la puţin timp după întoarcerea artistului de la Roma, unde a studiat timp de doi ani. Eu am fotografiat copia aflată în Mausoleo de los Amantes din Teruel, comunitatea Aragón.
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită.)

N.B. Titlul nu are nicio legătură cu cartea de poezii “Amar puede matar” de María Villa Díaz…

Ziua 2:
Datorită unei deplasări de maxim 48 de ore şi a unui program extrem de încărcat, care mă împiedică să pot pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un scurt respiro. Dar nu chiar de tot; aşa că luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă cu imagini măiastre, de arhivă.

Continuare »

Ziua 1:
Datorită unei deplasări de maxim 48 de ore şi a unui program extrem de încărcat, care mă împiedică să pot pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un scurt respiro. Dar nu chiar de tot; aşa că luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă cu imagini măiastre, de arhivă.

Europa de la capătul tunelului: Foix (Franţa)

©2008~D.C. (Clic pe foto pentru imagini mărite.)

Ce mai contează? Oricum e vineri 13 astăzi…

Declaraţie de intenţie:
Această rubrică este un pamflet: NU mi-am propus să conving pe nimeni să renunţe, nu sunt un lup moralist. Ştim cu toţii că este foarte dăunător; mai ştim că vom muri – din cauza fumatului sau din alte cauze, bolnavi sau sănătoşi, oricum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Pur şi simplu vreau să vă prezint câteva idei/imagini/tentative de-ale celor care, de-a lungul vremii şi de cele mai multe ori inutil, au încercat să-i convingă (şi) pe ceilalţi să renunţe. Este, până la urmă, doar un fel de Castigat ridendo…

“Klar for å slutte?” (Eşti pregătit să renunţi?)
Norvegia, 2004: O campanie Clear Channel Outdoor/Novartis pentru Nicotinell.

~ Aştept, ca de obicei, completările şi comentariile dv. Indiferent de care parte a ţigării vă situaţi.

«Never work before breakfast; if you have to work before breakfast, eat your breakfast first.» ~ Josh Billings

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. DIMINEAŢA este fragedul laitmotiv al zilei. Continuare »

«Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.» ~ Nichita Stănescu

În 99% din cazuri, mai ales atunci când onorarea promisiunii depinde exclusiv de mine, îmi respect cuvântul dat. Astfel, spuneam pe la jumătatea lunii iulie că următorul concurs de fotografie va avea loc în septembrie 2010 şi că va fi unul tematic. Îl anunţ din timp, ca să aveţi răgazul necesar pentru a vă pregăti şi trimite lucrările la adresa de acum binecunoscută (tema Arbori sălbatici): Continuare »

«Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, “timpul înseamnă bani” şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări “cu răsuflarea tăiată” contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre “sex”? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un “fraier”, ar zice băieţii “de gaşcă”. Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu “Codul lui Da Vinci”? Vă asigur că “gloria de tip Don Quijote” n-ar satisface nici “vedetele” care se fandosesc prin televiziunile noastre.» ~ Octavian Paler

Etapa a 8-a: Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania şi Camerun.

Vă oboseşte acest traseu în zigzag: Europa – o destinaţie exotică – iar Europa – o altă destinaţie îndepărtată – ca apoi să revenim în Europa – şamd!? Sistemul nici măcar nu este original; în urmă nu cu foarte mulţi ani, aşa se stabilea agenda campionatului de Formula 1. Cine rezista la stres, bine; cine nu, iarăşi bine. Continuare »

Tags: Cervantes, Dalí, De Larra, De Vega, Goya, Lorca, Ortega y Gasset, Paler, Picasso, Sorolla, Unamuno, Velázquez

«Mi-am dorit întotdeauna să fac culorile să cânte.» ~ Paul Delvaux

Les thèmes récurrents de Paul Delvaux se caractérisent par la représentation de femmes nues, d’hommes habillés en costume et de jeunes éphèbes dans une attitude hiératique…

Pygmalion ~ (1939, găzduită în Les Musées royaux des Beaux-Arts de Belgique) ~ este una dintre picturile cele mai reprezentative ale artistului belgian. Mitul inversat, femeia înamorată de statuia-mascul-perfect, datează din perioada în care Delvaux îşi inventa propriile canoane suprarealiste, fiind oarecum dezamăgit de colegii de generaţie, dar şi influenţat de Népo – de Chirico, părintele mişcării La scuola metafisica în artă.
[ ©Imagine: Paul Delvaux Foundation ]

«Frumuseţea deşertului constă în faptul că pe undeva se ascunde o fântână…» ~ Antoine de Saint-Exupery

«Poetul trăieşte un soi de expansiune a universului la nivel personal, tot îndepărtându-se de un centru nelocalizabil al big-bang-ului odată cu toate poemele pe care le scrie, însoţindu-şi aceste constelaţii în drumul lor nu la infinit, ci la indefinit, purtându-le prin universurile paralele dar incidente care sunt ceilalţi oameni, ceilalţi poeţi.» ~ Chris Tănăsescu

Cu toate că astăzi e deja vineri, în fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »

«A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu.» ~ Schopenhauer

Întâlnim problema fumatului pe toate gardurile europene; maimarii Uniunii susţineau de curând că anual mor, numai datorită fumatului pasiv, aproape 100.000 de persoane. RIP, dar nu despre fumat e vorba astăzi, ci despre citit. Cititul pasiv. Continuare »

«Education, particularly higher education, will take Africa into the mainstream of globalization.» ~ John Agyekum Kufuor

Africa centrală şi de vest: Camerun. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă şi Albania.

Nu cred că vă mai miraţi că am părăsit iar Europa-mamă pentru o destinaţie exotică!? Şi nu oriunde, tocmai în zona Golfului african Biafra. Continuare »

«Fiţi blânzi şi prudenţi în criticile dumneavoastră… E la fel de dificil să scrii o carte proastă pe cât e de anevoios să scrii una bună.» ~ Malcolm Cowley

Cine sunt eu

Aştept texte. Aducătorului bună recompensă!
Printre voi se află un tînăr scriitor genial. Vreau să-l descopăr. Ajutaţi-mă!
Vă promit că toate textele vor fi citite şi vor primi răspuns.
Adresa mea este: alex2108145 at gmail punct com
sau, pentru tradiţionalişti:
Alex Ştefănescu
Bucureşti OP 22 CP 22

Am apreciat întotdeauna că este o dovadă de bun-simţ şi, de ce nu, chiar una de patriotism să te exprimi impecabil în limba maternă. Corectitudinea, dar şi eleganţa propriului limbaj sunt preferabile formulărilor emfatice care, de la Nae Caţavencu încoace, ne agresează nemilos retina ori timpanul.

Vă las să preţuiţi singuri oportunitatea noii iniţiative a entuziastei echipe de la bookblog.ro:

“Tuturor ni se întâmplă să mai facem câte o mică greşeală gramaticală. Nu e un capăt de ţară, cât timp e din neatenţie sau dacă învăţăm să nu o repetăm. Iar pentru cei din urmă, care vor să înveţe, ne-am gândit la un instrument de ajutor: un widget cu regulile de gramatică cel mai frecvent încălcate, pe care îl găsiţi în sidebar şi care arată aşa: Continuare »