«Câţi ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparke; câţi au fost putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămân repekinţi. Acuma doară numai să vă muştruluiesc că cum să fiţi la aceea înălţime la carea caută a fi şcolerul întrucât priveşke educăţiunea prinţipială, respeckive la o conduită exămplară faţă ghe azistenţii cari vor fi ghe faţă.» ~ Ion Luca Caragiale, fragment din “Un pedagog de şcoală nouă” – 1893
După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de câteva zile – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
caut şi eu – de câteva zile – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)

Prozaic: ”Atenție, copii!”
…la neatenţia adulţilor!
“Hai la scoala!”… ca e 15 septembrie.
…ce vremuri, dom’le (alea când începea pe 15, zic! Adică de pe la 1910 şi până mai deunăzi…)
Adică vra să zâcă: “umblareţi cu băgare de samă că p-aci să perindează copii.”
(Cum ar zice, probabil, I.L.Caragiale)
Pricupescu este un om bănuitor; zice:
— Fac prinsoare pe ce vrei, că şi tu ai venit să mă rogi pentru vreun măgar, pentru vreun leneş, pentru vreun ticălos…
— Aş! zic eu…
(Citiţi aici: Dascăl prost!)
Sau ar zice: “Apăi, pă vremea mea…copchii blăstămaţ erau bătuţ cu nuiaua sau cu bota la palmă. Mamă, mamă, şe plăşere…”.
Profesorul: Ce parche ghe cuvânt îi musai?
Elevul: Verb, dom’le.
Profesorul: Pentru ce?
Elevul: Pentru că exprimă ideea unei lucrări.
Profesorul: No! vez’ bine! Când zicem musai, trăbuie că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băieţii şi băietele musai să ştuduiască, ca mai apoi să cuvinke româneaşke în limba lor makernă pură… Bine. No! musai e verb; numai doară dup-aceea ce fel ghe verbu-i?
Elevul: Neregulat… Dar de ce conjugare e, dom’le?
Profesorul: No! prostule! dă-l la dracu! că-z dacă-i neregulat, apoi nu mai poake avea conjugăciune!
(Citiţi aici: Şcoala română!)
“Atenţie… interzis copiilor să meargă la şcoală.” 😀
cele de interzicere sunt întotdeauna rotunde:
“Atentie, chiulangii!”, poate, sau “Puslamale fugite de la ore” 🙂
Se acceptă ambele variante.
Nu scuz dezinteresul copiilor, dar cred cu tărie că dacă programa şi prestaţia dascălilor ar fi mai atractive, amploarea fenomenului incriminat ar scădea semnificativ… 🙂
“Nu ma prinzi! Nu ma prinzi! Azi merg la scoala fara tine, macar acolo sa ma joc doar cu baietii care stiu ce e joaca, nu ca voi, fetele!”
Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrînel pe-un cal se învârtea.
Râdeau de el, de jocul lui, copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn
(Virgil Carianopol – “La căluşei”, fragment)
Atentie, fetitelor li se fură gentile mari!
N-am permis, Dan. Aşa că era de aşteptat să greşesc. 😀