« Oricât de ermetică ar fi, o poezie nu trebuie niciodată explicată; pentru a o cuprinde, e suficient să o citeşti cu sufletul. »
UPDATE (18.09):
După exact 48 de ore, rezultatele – finale – ale votului exprimat de cititori arată astfel:
(Clic pe grafic pentru imagine mărită)
Notă: la poziţia “Other” din diagramă apare acelaşi vot acordat poetului Panait Cerna (Stanciof).
ODA SARMALEI
de Pastorel Teodoreanu
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat…
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica’nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
Jupînu’
de Mircea Dinescu
Într-o vineri, pe la prînzul mare,
rapiţa se-mbolnăvi de gălbinare,
cîinele se scoroji sub masă
şi-ncepu să plouă din mireasă.
Nu mai chiuiţi că nu-i a bine,
vine cineva dar nu ştiu cine,
merge undeva dar nu ştiu unde,
staţi şi voi prin şanţuri că vă tunde.
Biv-vel-Vierme-i, chiar Jupînu’ nostru,
ne-a tocit în mîini la popa-prostu
şi acum prin aerul de-amiază
cîte-o chintă spartă ne filează.
Unui poetastru
de Ion Luca Caragiale
— Tânărul X… are darul
D-a scrie-n poezie.
— Dar… carte ceva ştie?…
— A-nvăţat abecedarul!
Si totusi
de Lucian Avramescu
si totusi doamne eu nu pot
si totusi doamne eu nu stiu
s-ascund al sufletului pot
slujbas de masluiri sa fiu
ma joc ca un calau pe scena,
sunt a cruzimilor paiata
dar daca s-ar dechide-o vena
lacrimi mi-ar inflori pe fata
ma straduiesc mereu sa par
ma straduiesc mereu sa fiu
dar este iata prea tarziu
oriunde tigve fara har
sperie-n jur sufletul viu
În goana artei
de Cincinat Pavelescu
Nebun, sălbatic, fără frâu,
Prin arătură şi prin grâu,
Peste livezi, peste câmpii,
Sărind bariere şi hotare
Şi şanţuri largi şi garduri vii,
Fugea un cal, fugea mai tare
Ca vântul prin pustii.
Sub el pământul tremura
Şi orice piatră scăpăra
Scânteietor,
Dar el, în vraja unei ţinte
Pe care nimeni n-o vedea,
Fugea, fugea-nainte,
Mai iute, tot mereu mai iute,
Părând că-n aprigul lui zbor
Îl poartă aripi nevăzute;
Dar în fantasticu-i transport,
Frângându-şi gâtul, cade mort.
Atunci măgarul ce venea
Pe drum încet, împovărat,
Cu pasul rar şi măsurat
A exclamat: Ce animal!
Şi-a râs c-un râs spiritual
Ca râsul oricărui măgar adevărat.
Şi râsul lui parcă zicea:
Eu bănuiam de la-nceput!
Ce s-a-ntâmplat i se cuvine;
De ce n-a mers şi el ca mine
La pas… pe drumul cel bătut.
(Lui Caragiale)
George Toparceanu – Vara la tara
Locuinta mea de véra
E la téra…
Acolo era sa mor
De urit si de-ntristare
Beat de soare
Si pirlit ingrozitor !
Acolo, cind n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci papita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de circiumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar’.
Cind te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscind domol din coada
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta subt escorta
O cohorta
De tintari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…
Cind se ia cite-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
– Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?…
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)
Linga foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosinzeana,
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adinc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.
Cind si cind un cine urla
Ca din surla…
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…
Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, –
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate, –
Dati-mi cinematograf !
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva !
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu gete
Incaltate cel putin !
Mare minune că nu-s pe ultimul loc și în clasamentul ăsta! 😉
Faine poezii! 🙂
Îţi reamintesc: în acel clasament s-a nimerit să fii pe ultimul loc datorită criteriului strict alfabetic după care au fost clasaţi concurenţii aflaţi la egalitate de puncte.
Cine-i di-vină că pseudonimul tău blogger-istic începe cu “S”? De ce nu ai ales: Aoleusilavaracald sau 007silavaracald etc.?!
Mulţumesc tuturor pentru vizită, comentarii, vot şi, mai ales, pentru încântătorul regal de versuri citate cu atâta generozitate.
Aţi dovedit, o dată în plus, că “Poezia pământului nu va muri niciodată.”, cum spunea – în urmă cu vreo două secole – romanticul englez John Keats.