«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale
Ce făceaţi fix pe 12 noiembrie 2006 la ora 00.00? E foarte posibil ca răspunsul dv. să fie doar o discretă ridicare (întrebătoare) din umeri. În schimb eu pot să vă spun, cu precizie de ceasornic elveţian pur, că acum exact 4 (patru) ani aveam mari emoţii lângă ceva care se năştea şi care foarte timid a fost numit “primul număr” al Zia®ului de la 5. Încă nu ştiam, la vremea aceea, cu exactitate ce vreau să fac cu el, ce şi cum va fi, dacă ori cât va rezista pe o piaţă haotică, aflată într-o perpetuă transformare.
Nu vă plictisesc cu cifre, statistici, grafice şi alte măscări de acest gen; în primul rând pentru că nu le consider relevante: nu sunt mari, dar nici cele mai mici — oricum, nu mă consider în competiţie cu nimeni, dar cred că în general rezultatul e unul pozitiv. Din punctul meu de vedere, dacă nu am făcut prea mult bine, cel puţin nu am făcut rău nimănui. M-a întrebat odată cineva (cu o doză mare de răutate în voce, după părerea mea) că de ce ţin cu tot dinadinsul să las impresia că sunt deţinătorul adevărului absolut şi că le ştiu eu pe toate. I-am răspuns foarte sincer, şi repet acum şi aici, că nu numai că NU le ştiu pe toate, dar chiar ştiu foarte puţine; vorba cuiva, puţin adaptată, cu cât citesc mai mult cu atât îmi dau seama cât de puţin ştiu. Nu spun pe cine am citat, ca să nu vină iar “vocea” să spună că le ştiu eu pe toate! Mă bucur dacă patru oameni, în cei patru ani, au citit aici ceva care i-a interesat, ceva care i-a pus pe gânduri, ceva care i-a îndemnat să adâncească cercetarea pentru a completa informaţia citită ori au fost cu 5 minute mai buni, atunci chiar a meritat efortul depus pentru redactarea şi creşterea Zia®ului. Sunt foarte mândru de câteva dintre textele originale, de aproape toate fotografiile preluate din fototeca familiei, de multe titluri sau denumiri de rubrici. Nu cred că Patronul (spiritual) al Zia®ului ar avea vreun motiv de supărare ori de nemulţumire până acum.
Într-un an 2010 de apogeu al crizelor de tot felul, în condiţii de severă austeritate, vă invit cu drag să împărţim prăjitura din imagine; ofer câte o felie întreagă fiecărui invitat, indiferent cât de mulţi sau puţini vor fi aceştia. Astăzi şi în continuare.
Cu deosebit respect,
Dan Costinaş
Azi, la aniversare, felicitări iniţiatorului, SĂNĂTATE, inspiraţie pentru subiecte cât mai interesante şi provocatoare.
Doresc “ZIARULUI” să atragă cât mai mulţi cititori, dar şi comentatori, prin contribuţia cărora să asistăm la creşterea şi maturizarea “pruncului” de azi.
LA MULŢI ANI!
Mulţumesc pentru urări.
Într-o lume reală, când ceva iese bine e meritul mai-marilor, iar dacă iese prost, de vină sunt iniţiatorii. Despre cititori şi comentatori: nu sunt ei foarte mulţi, dar sunt, cu siguranţă, foarte inteligenţi; vorba unui alt ziar, cititorii noştri sunt mai destepţi decât ai lor! 😀
La mulţi ani !
Gata, hai, trezirea, că trebuie deja să mergi la grădiniţă, grupa mică !
Vedea-te-aş la Cambridge peste 15 ani !
Mulţumesc pentru urări.
Apropo de trezire, chiar trebuie neapărat? Aş prefera să visez în continuare la o lume mai bună şi mai puţin tristă ori stresată, care să se poată bucura sincer în faţa unei flori de cireş sau la simpla vedere a unor cuvinte meşteşugit alăturate.
Nu s-ar putea să fie Oxford?! 😀
LA MULTI ANI si din partea mea, Dan; tu mi-ai deschis o portita prin acest ziar. Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si imaginea mea, iti doresc in continuare sa fii sanatos, sa ne incanti cu tot mai multe subiecte interesante si tot atat de frumoase.
Cu stima, Elena
Mulţumesc pentru urări.
Probabil că iniţiativa mea ar fi rămas fără ecou dacă nu se intersecta cu bunăvoinţa de a ne împărtăşi din experienţele trăite şi din talentul tău artistic. Cu alte cuvinte, şi eu îţi mulţumesc pentru interviu.
Fotografia mi-a sugerat un scaun cu patru picioare, stabil.
Postarile tale cuprind o lume in imagini si cuvinte, tin sa-ti multumesc atat tie cat si Patronului
Mulţumesc pentru urări.
Mie îmi sugerează o prăjitură cu scaun la cap. 😀
Cât despre mulţumirile adresate Patronului, am convingerea că lui îi vor mai fi adresate şi de către urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri. În vecii vecilor.
Păi ce să zic Dane… eu sunt pofticios rău şi nu cred că îmi ajunge numa o felie, aşa că mai vin să văd dacă nu pui vreuna nouă şi poate şi o bere? Mă rog… o jumătate că e criză.
La Mulţi, mulţi Ani lui Dan şi Zia®ului de la 5.
Mulţumesc pentru urări.
Nu sunt sigur că jumatea de bere ar aluneca prea bine, dacă socotim că Magdalena (muffinul – pentru anglofili) e cam dulce; zic că ar fi mers straşnic după o jumară, o măslină sau altă sărătură. Nu?
Va sa zica acest ziar este sub zodia scorpionului, pai atunci nu-i de mirare ca ”ne intelegem” bine. Va doresc sa ajungeti la un numar de ani din cifre cat mai mari (de la 7 in sus)!
Mulţumesc pentru urări.
Atunci, dacă ne înţelegem atât de bine, ce-ar fi să scrii o recenzie pentru Zia®? Cartea H. încă te aşteaptă! 😛
Am şi un argument serios pentru care insist, chiar cu riscul de a te stresa: estimez că la data scrierii romanului, autoarea avea aproximativ aceeaşi vârstă cu cea pe care o ai tu acum.
Consider că ar fi interesant de văzut cum “citeşte” astăzi, o tânără doamnă din tânărul Mileniu III, evenimentele de atunci.
Wow, ce măricel eeeești!
Oare oi crește și eu vreodată ca tine? 🙂
La multe și inspirate postări, spre bucuria noastră!
Mulţumesc pentru urări.
Cred că da. Cu condiţia să mănânci tot din farfurie, să bei lapte în fiecare dimineaţă şi…să iei 10 la latină. 😀
Iar înspre bucuria noastră, comentariile tale şi mult asteptatele note de lectură.
LA MULŢI, MULŢI ANI! Multă inspiraţie şi câţi mai mulţi cititori. Noi suntem mici copii pe lângă tine, dar nu ne lăsăm până nu te prindem din urmă. 😀
Mulţumesc pentru urări.
Să ştii că şi “micii copii” cresc la un moment dat; timpul trece neobservat.
Cât despre prinsul din urmă, citez din memorie poanta unui banc mai vechi: … ca să prindem Germania (de exemplu) din urmă, ar trebui ca aceasta să stea pe loc vreo douăzeci de ani… 😛
De-ale “patronului”
12.11.1878: I.L. Caragiale a citit, la banchetul Junimii, prima sa creaţie dramatică: “O noapte furtunoasă”.
12 noiembrie este a 316-a zi a calendarului gregorian şi a 317-a zi în anii bisecţi. Ce au in comun urmatorii?
Ce au în comun?
…
Peste 50% dintre cei nominalizaţi mai sus au apărut în Zia®ul de la 5, într-un context sau în altul.
…
Asta ai vrut să spui? 🙂
Hi, hi, hi!
Nu m-am gandit la asta.
Toti s-au nascut in 12 noiembrie.
La multi ani!
Mulţumesc la fel!
(Aştept în continuare cronici sportive de calitate. Sportive am zis, nu despre
fotbal!)Deci, s-a intrat în anul V. În termeni de blogosferă, e o viaţă de om. Iar Ziarul e un proiect cum eu n-am mai văzut. Voi verifica dacă a pornit cu aşa coerenţă încă de la început, ar fi uimitor!
Mulţi ani trăiască!
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, pline de distinsă camaraderie.
Sincer, nu mă aşteptam ca cineva să pornească spre izvoarele Zia®ului*. Coerenţa, cum ai numit-o cu generozitate, s-a dezvoltat pe parcurs; am schimbat roţile locomotivei din mers, cum s-ar spune. Mai este încă mult de şlefuit, dar nu au intrat zilele în sac. Sper.
* Iată unde a ajuns Călin cu verificările sale, călătorind în timp: Elveţia, 27 decembrie 2006.
Dupa ce-am degustat o bucatica din aceasta delicioasa madlena ( care mi-a amintit de Proust si de anii de liceu ), urez si eu LA MULTI ANI, har, inspiratie si sanatate, ca-i mai buna decat toate! 🙂 Multumesc foarte mult pentru ca esti unul dintre cititorii blogului meu, pentru incurajare si mentorare literara – sunt nepretuite!
Trimit mai jos, o dedicatie muzicala acvatica – nu stiu gusturile patronului in acest sens, dar le stiu pe ale proprietarului ziarului 🙂 :