«Televiziunea este o pubelă de lux.» ~ Salvador Dali
În urmă cu câţiva ani, Sveriges regering a impus o interzicere totală a reclamelor adresate copiilor mai mici de doisprezece ani. Sesizată imediat de cei foarte interesaţi de această restricţie, Curtea Europeană a decis că guvernul de la Stockholm nu poate impune conţinutul programelor vizibile în Suedia, dar transmise din afara ţării, aşa că în acest moment interdicţia afectează numai programele difuzate de staţiile suedeze.
De unde a pornit ştim cu toţii; către ce se îndreaptă, putem intui.
Întrebarea zilei:
Ce este televiziunea astăzi: mai curând matrapazlâc, artă, drog sau necesitate?
Pentru o mare parte (din tineri cel putin) a ajuns nesemnificativa, dat fiind existenta calculatoarelor, smart-phone-urilor, i-padurilor etcetera care sunt mult mai interactive, la indemana si folositoare decat batranul “tembelizor” (cum ii zice Mica).
Deşi a cam fost luată prin surprindere de avansul tehnic, mă tem că-şi va reveni foarte curând şi îşi va revendica la fel de agresiv segmentul de piaţă pierdut.
Aici îţi dau dreptate:
pentru înregistrarea asta si alte câteva din aceeaşi categorie, nu regret ca s-a inventat televiziunea.
In ziua de 8 decembrie, in urma cu 3o de ani, John Lennon “s-a dus”, dar ne-a lasat muzica lui:
Au şi trecut treizeci?! 🙁
Drog, fără îndoială. Și, ca și în cazul celorlalte toxicomanii, e chestie de (ne)șansă, voință, anturaj, tărie de caracter.
Din fericire, nu m-a prea atins. Iar de când cu internetul, nici atât.
Ca orice drog contine o minciuna frumos ambalata ( deci da, e un matrapazlâc ).
Presupune multa arta ( marketingul sa traiasca! ) din partea celor care ni-l ofera.
Creand o dependenta, ne infinge in creier iluzia necesitatii.
Televiziunea astazi: instrument de manipulare a maselor, hap de indobitocire si anulare a gandirii libere.
Umberto Eco: “Televiziunea este o institutie care ii culturalizeaza pe prosti si ii imbecilizeaza pe destepti.”