«Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine.» ~ Mircea Eliade
Întotdeauna mi-a plăcut să plec la drum, oricât de lung ar fi fost acesta, într-o zi de marţi; luni dimineaţa să lenevesc mai mult în pat, apoi să-mi pregătesc pe îndelete prima etapă a călătoriei, în timp ce în jurul meu lumea se agită ca în orice început de săptămână. Ascultaţi ce vă spun eu, că nu sunt bălării: cel mai bine este să porneşti marţea.
După Călătoria muzicală încheiată pe 9 februarie, cred că v-aţi odihnit suficient şi sper că sunteţi gata să purcedem din nou în jurul lumii, de această dată lăsându-ne purtaţi pe Aripile literaturii universale. Oricum, mai aveţi la dispoziţie o săptămână întreagă pentru a vă face ultimele aranjamente şi socoteli astfel încât să putem pleca la drum marţi 15 iunie, teoretic fiind şi prima zi oficială de vacanţă.
Vă propun un exerciţiu simplu: imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Nu ştiu cât am reuşit să fiu de coerent în acest scurt prolog, dar sunt convins că veţi fi încântaţi de noua noastră călătorie. Spor la pregătit bagajele! Plecarea este stabilită pentru marţi la ora 00.00, GMT+3.
Mulţumesc pentru reacţia ultrarapidă (nici nu s-a uscat bine cerneala…)
Nu trebuie să aşteptaţi, ci să vă pregătiţi;
fără reacţiile şi contribuţiile dv., călătoria nu are acelaşi farmec.
Ofera si Zi@rul de la cinci cate o carte pe saptamana?!
Uneori o carte, alteori un autor.
Cel mai important, mai ales într-o astfel de călătorie, este să-i (re)cunoaştem pe scriitori la ei acasă; exerciţiul merită toţi banii.
P.S. Numele corect este Zia®ul !
că vreau să-l vizitez pe G.G.M., acum cât mai e în viaţă…
Welcome aboard!
Nicio problemă, vom amara direct la Macondo şi sper să-l găsim acasă pe Maestru.
Dacă nu, măcar vreun scoborâtor din clanul Buendía tot o mai fi rămas de prăsilă…
“Opera de artă are un efect asemănător. Şi ea dezvrăjeşte. Credinţa ne dă bucurie, pentru că ne pune brusc de acord cu ce este real, de unde rezultă că realitatea, realitatea cea necoruptă e frumoasă şi că rezonanţa e o lege fundamentală.”
N.Steinhardt – Jurnalul fericirii
Tot el spunea:
«Afirmarea adevărurilor veşnice este oricând binevenită, este întotdeauna sănătos şi util să arăţi că 2+2=4. Doi şi cu doi fac patru reprezintă formula bunului simţ, a dreptului natural, a nestricăcioaselor axiome.»
Ne-ar face plăcere să te avem în Arcă pe toată durata călătoriei.