Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 15 din cursul de spaniolă pentru începători, “La bestia”

Tot plecat. Propunerea de astăzi e una muzicală. Aşa cum canoanele bisericii îngăduie creştinilor dezlegare la vin şi untdelemn în unele zile, aveţi libertatea de a recomanda orice preferinţă, de orice gen muzical. Vom încadra propunerile dvs. la categoria “Friends of Tarja”, fostă solistă la Nightwish; o voce admirabilă, după părerea mea!

«Pentru ca lumina să strălucească atât de intens, întunericul trebuie să fie prezent.» ~ Francis Bacon

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. LUMINA este scânteietorul laitmotiv al zilei. Continuare »

Din ciclul Cuvinte şterse de praf:

BLAU, s.n. (Rar; în expr.) A face blau= a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din germ. blauer [Montag].
Sursa: DEX ’98
blau s.n.
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »

«Art can never exist without naked beauty displayed.» ~ William Blake

A sosit momentul ultimului episod din “serialul-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. După un foarte scurt prolog în care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care îl chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reuşit în cinci ani de studiu intens să înveţe doar două cuvinte în limba română: Elele, femeilelele! — şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili, urmat de şapte episoade şic, vă invit astăzi să citiţi şi să comentaţi al VIII-lea episod: Continuare »

«Accept haosul, nu sunt sigur dacă mă acceptă şi el pe mine.» ~ Bob Dylan

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 14 din cursul de spaniolă pentru începători, “Lux, lucis”
Continuare »

«Bucuria nu este în lucruri, ci în noi înşine.» ~ Richard Wagner

«Medicina este soţia mea legitimă, iar literatura este amanta mea; când mă plictisesc de una, îmi petrec noaptea cu cealaltă.» ~ Anton Pavlovici Cehov

Bulgakov, Cehov, Cronin, Doyle, Keats, Maugham, A. Munthe, de Musset, Rabelais, von Schiller, dar şi Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ion Cantacuzino, Gr.T. Popa (alias Paul Gore), Ion Vianu, V. Voiculescu şi C.D. Zeletin; tot atâţia medici-scriitori, poate cei mai cunoscuţi. V-aţi întrebat vreodată de ce sunt atraşi medicii de literatură, de ce simt nevoia de a scrie? Să fie oare principiile enunţate de Hippocrate, asumarea unor anumite şi serioase îndatoriri morale, ceea ce îi inspiră şi le stimulează avântul creator? “Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”
La lista neexhaustivă de mai sus am să mai adaug un nume: Melania Bancea, o Doamnă a medicinii, dar si a literaturii româneşti contemporane. Ca să nu fiu acuzat de blasfemie pentru că i-am rezervat un loc alături de titani ai literaturii, vă dau două argumente: a) scrie bine, cu un manierat simţ al umorului şi b) are enormul avantaj că este contemporană cu două milenii, dar şi martora incredibilelor transformări care le caracterizează. După părerea mea, dacă va şti să beneficieze de aceste majore privilegii, cu siguranţă va fi menţionată într-o viitoare Istorie a Literaturii.

“– Ştii, parcă văd acolo, înăuntrul creierului, cum se adună câţiva neuroni săltăreţi, îşi fac o canapea moale din grămada de substanţă albă în care se cuibăresc şi încep să se înghiontească, să se dea rotunzi şi să-şi dea coate, să se-ncaiere de să iasă scântei… După un timp, din atmosfera incandescentă care îi înconjoară, încep să se cristalizeze cuvinte, gânduri dezlânate, multe inutile, pe care le desfac cu gheruţele dendritelor şi le dau la o parte printr-o mişcare scurtă a codiţelor axonale… uneori însă din joaca lor ţâşneşte Întrebarea… Apoi, dacă tot au văzut că sunt în stare de ceva, încep să se frământe să găsească Răspunsul. Aici, e însă mai greu… Încep să foiască neliniştiţi… deja nu mai este doar o joacă… În cele din urmă, adorm… şi visează. Muzica este visul lor colectiv. De multe ori este şi Răspunsul. ( . . . )”

Fragment din “Dublu orb” de Melania Bancea,
un nou roman care urmează să fie încredinţat tiparului în 2010.

…
Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, complet neconvenţionale şi (aparent) haotice. Scopul urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre cărţile, persoana şi personalitatea amabilei doamne Melania Bancea.

1. OMUL

Câte meserii aveţi, doamnă Melania Bancea? (Mamă-soţie-stăpâna casei-soră-mătuşă-cumnată, medic, scriitor, blogger-internaut.)
Melania Bancea: Doar una, cea de medic. Celelalte au venit în mod firesc, odată cu vârsta. La 20 de ani, soţie; la 21, mamă, la 40 şi ceva scriitor şi ziarist, iar acum blogger…

Nu vă întreb, după binecunoscutul model, “Ce aţi făcut în ultimii 5 ani?”; vă întreb, în schimb, cum v-aţi împărţit între atât de multe ocupaţii?
M.B.: Nu ştiu. Sincer, nu ştiu. Am orele de consultaţii când nu pot face nimic altceva decât asta; în rest, probabil că le amestec, le suprapun, mai fur si din timpul de somn…

Cum vă simţiţi mai bine: olteancă sau ardeleancă? (Comuna dunăreană Rast ori reşedinţa de judeţ, recunoscut centru universitar, Târgu Mureş.) Continuare »

Tags: Bancea, Bulgakov, Bălăceanu-Stolnici, Cantacuzino, Cehov, Cronin, Doyle, Hippocrate, interviu, Keats, Maugham, Munthe, Musset, Rabelais, Schiller, Vianu, Voiculescu, Zeletin

«Fishes live in the sea, as men do a-land; the great ones eat up the little ones.» ~ William Shakespeare

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. APA este indispensabilul laitmotiv al zilei. Continuare »

Toată ţara pe care o numim astăzi Moldova, împreună cu ţinuturile învecinate de către apus, au fost dintr’un început stăpânite de cuceritorii celor trei părţi ale lumei, Sciţii, dar fără să aibe locuinţe statornice, ci strămutându-se, după datina lor, dintr’un loc într’altul. După mai multe numiri ce deteră acestor ţări, hoardele lor care urmau unele după altele, Grecii chiemară pe locuitorii ţării, când Geţi, când Daci; în fine, sub stăpânirea Romanilor, le ziseră Daci peste tot. Iar după ce Decebal regele acestora, fu învins prin vitejia lui Nerva Traian, Dacii fiind toţi, parte stinşi, parte răspândiţi în toate părţile, toată ţara lor fu prefăcută în provincie romană, dată cetăţenilor romani şi împărţită în trei părţi, numite: Ripense, Mediterana şi Alpestre. Decea dintâi ţinea o parte a ţărei ungureşti şi ţărei româneşti, Transilvania se numea Mediterana şi în fine, partea cea mai mare a Moldovei noastre dintre Dunăre şi Prut, împreună cu marginile învecinate ţării româneşti, Alpestre. Iar după ce mai la urmă începu să scadă domnia Romanilor, Moldova fu adesea călcată de barbari, de Sarmaţi, Huni şi Goţi şi coloniile romane se văzură nevoite a se trage la munţi şi a-şi căuta scăparea în contra furiei barbarilor în partea muntoasă, în Maramureş. Apăraţi aci prin greutatea locurilor în curs de câteva secole, trăind sub legile şi domnii lor, în fine, văzând cât crescuse numărul locuitorilor, Dragoş, fiul lui Bogdan, îşi propuse să treacă munţii spre răsărit sub chip de vânătoare, însoţit de vreo 300 oameni. În această călătorie dete din întâmplare peste un bou sălbatic, căruia Moldovenii îi zic bour, şi luându-l la goană, descinse la poalele munţilor. Iar o tânără căţea de vânat ce avea, pe care o iubea foarte mult şi-i zicea Molda repezindu-se asupra fiarei, aceasta se aruncă în valurile unei ape curgătoare, unde vânătorii o uciseră cu săgeţile lor, iar căţeaua ce o urmărea cu fuga şi ‘n apă, se ‘necă în repedele ei unde. În memoria acestei întâmplări, Dragoş numi râul Moldova; locul unde se întâmplase aceasta, dete numele gintei sale Roman; iar capul bourului voi să rămână semn al noului său principat. […Textul integral…]

«That charming and lovable German princess and poet, Carmen Sylva, Queen of Roumania, remembers yet that the flowers of the woods and fields “talked to her” when she was a girl * ( Read more )» ~ Mark Twain, “Does The Race Of Man Love A Lord?”

Am citit, nu cu mult timp în urmă, câteva pagini despre Regina Elisabeta a României şi energica ei implicare în instituirea unei societăţi filantropice funcţionale, inclusiv prin încurajarea doamnelor din regescu-i anturaj de a avea un rol cât mai activ în acest sistem de caritate. O altă iniţiativă lăudabilă a Reginei s-a manifestat în direcţia popularizării frumuseţilor României şi a promovării turismului înspre ţara sa de adopţie. Ea însăşi se fotografia adesea îmbrăcată în costum naţional românesc, dar le îndemna şi pe doamnele din propriul său alai să procedeze la fel, ridicând astfel, pentru prima oară în istoria modernă, românismul şi tradiţiile străvechi la rang european.

Fotografia alăturată reprezintă (probabil, dacă raţionamentul meu e corect) trei astfel de doamne din înalta societate românească, îmbrăcate în autentice straie ţărăneşti de la început de secol XX. Vedeţi şi: Foto 2, Foto 3.
Imaginile (cărţi poştale) mi-au fost puse la dispoziţie, cu foarte multă amabilitate, de către distinsa doamnă M.P. Originalele se găsesc în Spania, în colecţia particulară a acestei binevoitoare doamne. Îi mulţumesc şi pe această cale pentru gestul prietenos. Urmează şi alte fotografii la fel de preţioase.

*Traducerea citatului din Mark Twain: «Acea încântătoare şi adorabilă prinţesă şi poetă germană, Carmen Sylva, Regina României, îşi aminteşte că, în copilărie, auzea “cum îi vorbesc florile din păduri si cele de pe câmp” (…)» ( Clic aici pentru textul integral în limba engleză )

Tags: Elisabeta, Twain

«I know every note in every song, the whole history of it, even parts that were there and are gone now.» ~ Enya

«[Cartea, n.m.] pare că se scrie singură, pentru că mi se întâmplă să recitesc ceva ce am publicat mai demult şi să nu recunosc frazele, cuvintele, de parcă le-ar fi scris altcineva. Ideile, da; formularea, nu. Sunt sigură că dacă ar trebui să le rescriu, ar ieşi altceva. Nu neapărat mai bun, ci altceva, altfel.» ~ Melania Bancea

A sosit timpul pentru un nou Interviu. Tot de la 5.
Într-o succesiune cronologică firească, după un Poet, un Poet-Jurnalist-Prozator, un Teolog-Cercetător-Jurnalist-Eseist, o Doamnă-Artist Plastic şi un Compozitor-Pianist-Mare Maestru nu se putea altfel decât să urmeze un interviu cu o Doamnă-Medic-Scriitor-Blogger-Etc. Doar în acest caz singular, “Etc.” se traduce astfel: Şi multe alte calităţi pe care le veţi afla numai citind Inte®viul de joi 20 mai. Pentru detalii, răsfoiţi fascicula de mai jos. ( clic pe colţul din dreapta-jos )

Azi la Şcoala de duminică:
Pedagogul de spaniolă e în concediu, aşa că l-am înlocuit temporar cu cel de limba germană. Lächeln und lernen!

1940 – 2010: La venerabila vârstă de 70 de ani, încă se ţine bine bătrânelu’!

Astăzi se împlinesc fix şapte decenii de când fraţii Richard şi Maurice McDonald au deschis primul lor restaurant în San Bernardino, California. Sunt convins că atunci, la inaugurare, cartofii aveau gust de cartofi adevăraţi, roşiile de roşii naturale, iar pâinea era dospită din grâu curat. Ce s-a mai întâmplat după dispariţia naturală a fondatorilor, Dumnezeu cu mila!

Întrebarea zilei:
Astăzi, în Mileniul III, sunteţi mai degrabă PRO sau CONTRA acestui tip de alimentaţie?

(Dacă nu ştiţi, întrebaţi medicul sau farmacistul.)

Din chicineta valenciana:

Ingrediente (pentru 6 persoane): o ceapă, două-trei sardine, trei-patru roşii, un ardei verde şi unul roşu, o căpăţână de usturoi, o jumătate de linguriţă de sare, ½ kg. de “morralla” (amestec de crustacee şi moluşte mici, special preparat pentru un astfel de meniu), o linguriţă de boia, 250 ml ulei de măsline, o sepie medie, ½ de calamar, 12 creveţi, scoici negre, ½ kg. de fidea (Nr.1), zeama de la o felie de lămâie şi câteva picături de şofran.

Mod de preparare: Se prepară o supă din peşte şi zarzavaturi; după ce este gata, se strecoară. Într-un vas întins (preferabil unul special pentru paella) se pune uleiul de măsline şi se prăjesc puţin fideaua împreună cu ceapa tocată. Când încep să prindă culoare, se adaugă ardeiul (prăjit separat), usturoiul şi roşiile. Se amestecă bine. Pentru culoare, puteţi picura puţin şofran. Se adaugă supa, calamarul şi sepia (tăiate în bucăţi mici) şi se lasă la fiert. Când este aproape gata, se adaugă creveţii curăţaţi şi scoicile. Se serveşte caldă, eventual cu Alioli. […Clic pe foto…]

Vă doresc poftă bună!

«Cartea este cea mai complicată şi cea mai măreaţă minune dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire.» ~ Maxim Gorki

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. CARTEA este nobilul laitmotiv al zilei. Continuare »

“Gloria e trecătoare. Doar anonimatul este veşnic.” ~ Napoleon Bonaparte

«Arta trebuie să ia realitatea prin surprindere.» ~ Françoise Sagan, în “Vă place Brahms?”

Ocupat cu trebi urgente, le-am uitat pe cele importante:
Vineri 7 mai s-au împlinit 177 de ani de la naşterea lui Johannes Brahms, unul dintre ultimii compozitori romantici pe care i-a dat Germania sec. al XIX-lea. Îmi veţi spune că 177 nu reprezintă un număr rotund, că am scris puţin despre el şi acum doi ani şi că-l vom aniversa aşa cum se cuvine la împlinirea a 2 veacuri. Aşa o fi, dar până atunci prefer să amintesc în fiecare an câte puţin, mai ales că posteritatea l-a plasat alături de ceilalţi doi mari B ai muzicii germane: Bach şi Beethoven. (Clic pe foto pentru mai multe detalii.)

Dintre cele mai cunoscute lucrări compuse de Brahms amintesc: patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi lucrarea corală “Ein deutsches Requiem”, cicluri de variaţiuni şi fugi, multe lucrări de muzică de cameră şi aproape 200 de lieduri. (v. aici lista completă)

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 13 din cursul de spaniolă pentru începători, “Încă una şi mă duc”
Continuare »

«Totul este în artă “autoportret”, cu excepţia, poate, a autoportretului!» ~ Octavian Paler

V-aţi întrebat vreodată cine a fost pictorul care a inventat reprezentarea artistică a propriei persoane?
Acum mai bine de cinci secole – în 1484, cu 31 de ani înaintea lui Leonardo da Vinci – Albrecht Dürer şi-a zugrăvit propriul chip pentru prima oară în istorie; avea numai 13 ani. Si i-a placut atât de mult, încât s-a mai pictat de 10 ori, pe măsură ce înainta în vârstă.
(Clic pe foto pentru a vedea şi celelalte reprezentări.)

Recordul e deţinut însă de Rembrandt, cu peste 80 (!) de autoportrete.

Alţi artişti celebri, ale căror autoportrete au devenit lucrări de referinţă în toate manualele de Istoria artei:
Tiţian, Michelangelo, Rafael, Caravaggio, P. Brueghel, Goya, El Greco, Rubens, Velazquez, Van Dyck, Delacroix, Coubert, Pissarro, Manet, Cezanne, Van Gogh, Gauguin, Renoir…
Dar şi:
Aman, Andreescu, Baba, Băncilă, N. Grigorescu, Iser, Luchian, Pallady, Ressu, Şirato, Tonitza, Ţuculescu…
(Ca să nu supăr pe nimeni prin omisiune, am preferat să-i amintesc aici doar pe marii dispăruţi.)

«Mai mult aur s-a extras până acum din mintea omului decât din pământ.» ~ Napoleon Hill

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. AURUL este strălucitorul laitmotiv al zilei. Continuare »

În direct:
«No one needs a vacation so much as the person who has just had one.» ~ Elbert Hubbard

1. Epilog: Murcia şi drum de întoarcere (Clic pe foto pentru a vedea imaginile la dimensiunea maximă)

2. Bilanţ: Aproape exact (v. aici Jurnalul complet)
– 2243 km;
– 11 provincii (din care 7 din Andalucia) + un dominion britanic;
– 29 localităţi;
– 7 minunăţii din patrimoniul universal UNESCO;
– 11 nopţi de cazare în 8 hoteluri;
– cheltuieli: mai puţin decât estimarea iniţială;
– consum de benzină: şi mai puţin!
– poate că puţin răvăşiţi fizic, dar cu creierele excelent “oxigenate”.

Din ciclul Cuvinte şterse de praf:

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A şlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre preţioase etc. – Din fr. biseauter.
Sursa: DEX ’98
bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. şi pl. bizoteáză
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »

Programat:

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 12 din cursul de spaniolă pentru începători, “Los tres enemigos”
Continuare »

«Iubirea este flacăra pe care zeii o invidiază la muritori.» ~ L. Borne

După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu –de mai bine de 24 de ore– un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?