«Visele unei pisici sunt pline cu şoareci.» ~ proverb arab
După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de aproape un an – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
©2009~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)
Acum să vă văd, cum vă descurcaţi cu munca de chinez a documentaristului!
Şi-aşa e vară, se încheie o lună foarte călduroasă şi începe alta de-a dreptul dogoritoare. Vă propun un joc de cuvinte inedit: pornind de la un termen-matcă ales de mine mai jos, vă aştept sugestiile în secţiunea de comentarii, câte un cuvânt tematic (vară, căldură mare, soare etc.) care începe cu ultima literă din termenul anterior. Un cititor poate să intervină ori de câte ori doreşte, dar nu consecutiv. Nu se ţine cont de semnele diacritice (ex. dacă un cuvânt se termină în ă, următorul poate să înceapă cu a). Cuvântul cu care deschidem lista este:
toropeală
«Viaţa fără dragoste e ca anul fără vară.» ~ proverb suedez
În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »
« (…) aţi uitat ce v-a zis profu’ de română despre originea numelor. Quintus, Sextil, Septimiu, Octavian… al cincilea, al şaselea, al şaptelea, al optulea… Tavi-i al optulea. » ~ Melania Bancea, în “Al Optulea”
Trebuie neapărat să încep cu un compliment: excelent efectul găsit şi exploatat cu ingeniozitate în titlul cărţii! Felicitări pentru binevenita lecţie de latină, condusă cu măiestrie spre un iscusit joc de cuvinte: prenumele Octavian (Octavius) – din aceeaşi clasă cu nu mai puţin celebrele Quintus, Sextus, Septimus, Nonus şi Decimus – derivat din rădăcina octavus (al optulea!) apare cu consecvenţă mai mult în imaginaţia şi amintirile naratoarei, decât în realitate. Ai mereu sentimentul inexplicabil că ubicuul Tav este un personaj real, prezent, dar impalpabil.
Aceeaşi apreciere de ***** (dintr-un maxim de 5) pentru verosimilitate! Întreaga naraţiune este 100% plauzibilă, un crâmpei credibil din viaţa unor oameni perfect normali. Cronologic vorbind, “Al Optulea” a apărut la un an după “Iubire cu înlocuitori”. Acum, la cald, imediat după terminarea lecturii, senzaţia mea este că asist la un al doilea debut (!) că ordinea firească a celor două poveşti ar fi taman invers, deşi este evident că protagonistele sunt personaje distincte. Îmi revine obsesiv în minte o anecdotă despre un tenor celebru şi răspunsul lui la întrebarea “Când aţi cântat pentru prima dată?” – Prima dată nu am cântat pentru că eram răguşit, am cântat direct a doua oară… Continuare »
«Poate cineva pe lumea asta să mute un imperiu de parcă ar muta o casă?» ~ Ismail Kadare, în “Elegie pentru Kosovo”
Etapa a 6-a: Albania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2) şi Noua Zeelandă.
Cred că v-aţi obişnuit deja cu diferenţele de fus orar şi nimic nu vă mai ia prin surprindere şi nu vă mai poate deranja; de pildă, ce altceva poate fi mai natural, după escala făcută la Wellington, decât o întoarcere bruscă în Europa?! Şi nu oriunde, tocmai în zona Strâmtorii Otranto – cea care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Continuare »
“Ars longa, vita brevis.” ~ Hipocrat
Că un bun biograf trebuie să fie el însuşi un scriitor talentat, nu încape în discuţie. Nu recomandăm reţete: cât reprezintă compilaţie şi cât este contribuţie proprie, depinde de mai mulţi factori; există biografi “regizori” – care montează totul din umbră, iar alţii de tipul “regizor-actor” – care ies în lumina reflectoarelor alături de protagonist. Pagini scrise cu har, ori numai liste cu fapte şi date contabilizate, acesta e deja alt subiect. O categorie aparte (şi, dintotdeauna foarte sensibilă) de astfel de expuneri este reprezentată de Biografiile unor personalităţi aflate încă în viaţă.
Întrebările zilei:
Care este persoana marcantă (din orice domeniu şi care trăieşte oriunde pe planetă) despre care credeţi că v-ar face plăcere să scrieţi; şi cât de obiectivă poate să fie o biografie scrisă în timpul vieţii protagonistului?
Imagine: Hipocrat, părintele Medicinei.
De ce el? Ca să nu se supere niciun biograf…
Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.
Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 20 din cursul de spaniolă pentru începători, “Feliz Aniversario”
— Cariño, en veintitrés años de casados nunca me has comprado nada…
— ¿Es que vendes algo?
Los tipos de aniversario se clasifican en función de los años vividos en pareja. La clasificación sería como sigue: Continuare »
Toţi sunt egoişti şi se gândesc numai la ei înşişi. Doar eu mă gândesc la mine.
Sunt într-o mare criză de timp. Azi în niciun caz şi cred că nici mâine. Aş citi/merge la teatru etc. dar nu am când. Muncesc enorm. Dacă ar avea ziua măcar 25 de ore. Am uitat; la câte am pe cap. Nu se poate, a trecut deja atâta timp? Doar ştii cât suntem de ocupaţi 24/24. Timpul zboară. Îmi pare rău, sunt aşa de prins toată săptămâna. Îmi geme agenda de cât e de încărcată. Am devenit un adevărat workaholic. Nu am timp nici să mor. Hai pa. Continuare »
«Literatura şi fluturii sunt două dintre cele mai dulci pasiuni cunoscute omului.» ~ Vladimir Nabokov
În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »
«I forget who it was who said that the ideal place for a writer to work is in the suburbs, where everything is happening.» ~ Maurice Gee
Etapa a 5-a: Noua Zeelandă. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1) şi Irlanda (2)
După un popas de două săptămâni în Dublin şi prin împrejurimi, ne-am îmbarcat spre o destinaţie aflată la antipozi (într-un punct aproape diametral opus): Wellington. Continuare »
«Nu există “bun gust”. Lucrurile frumoase se fac instinctiv.» ~ Edgar Degas
Astăzi ar fi împlinit 176 de ani dacă între timp nu ar fi fost chemat acolo sus ca să picteze îngeri: Hilaire Germain Edgar De Gas pe numele lui complet de pământean vremelnic. Înţelegeţi din această exprimare alambicată că artistul (pictor, grafician, sculptor şi fotograf) s-a născut într-o zi de 19 iulie. Am preferat să ilustrez articolul aniversar cu una dintre capodoperele maestrului, din cele peste două mii de lucrări realizate, şi nu cu unicul autoportret rămas intact.
L’Absinthe ~ (1876, găzduită cu pioasă mândrie în Musée d’Orsay din Paris) ~ nu ştiu dacă cea mai celebră, dar cu certitudine cea mai controversată dintre picturile sale. Scandalul declanşat în rândul criticilor conservatori cu ocazia prezentării acestui tablou poate fi explicat pe mai multe planuri: 1) ieşirea din canoanele realismului şi imaginarea unui nou mod de a picta, numit în bătaie de joc “impresionism”; 2) controversatul cuplu adulterin: actriţa Ellen Andrée şi mult prea boemul pictor Marcellin Desboutin; 3) locul ales: cafeneaua Nouvelle Athènes din Place Pigalle, “cuib” al artiştilor impresionişti, duşmani declaraţi ai criticilor vremii; 4) şi, nu în ultimul rând, băutura în sine: absintul fiind de multe ori asociat cu consumul paralel de marijuana şi de cocaină. [ Clic pe imagine pentru un detaliu semnificativ din tablou ]
De la Geneză încoace, ziua a şaptea a săptămânii a fost considerată una binecuvântată şi sfinţită, menită odihnei după ce toate lucrurile au fost puse în bună rânduială de luni până sâmbătă.
Cu toate acestea, la cafeaua de dimineaţă ori la siesta de după amiază puteţi răsfoi două – trei ziare proaspete:
Continuare »
Tags: Kafka, Miller
Clic pe literele de mai jos pentru a vedea ce am visat în ultimele 13 nopţi, de când nu mai funcţionează instalaţia de aer condiţionat:
A R Ş I Ţ A G L O B A L Ă
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 24 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro. Dar nu chiar de tot, aşa că luaţi de vă amintiţi “Apelul” lansat în urmă cu vreo 4 luni, la fel de actual şi astăzi! (Am păstrat comentariile şi indignările originale):
Curat evoluţionism: de la “Iubiţi-vă pe tunuri” (Adrian Păunescu, 1980) la “Iubiţi-vă pe cactuşi” (Zia®ul de la 5, 2010)! Grădinile publice sunt destinate să ofere mediul propice unei plimbări plăcute şi reconfortante, alteori romantice şi misterioase, cel puţin din punctul meu de vedere. Zilele trecute hoinăream cu gândurile aiurea printr-un parc din ţara care ni i-a dăruit pe Picasso, Dalí, Goya, Velázquez şi Gaudí, precum şi pe Cervantes, Ibáñez, Unamuno şi Zafon când, brusc, am fost de-a dreptul oripilat de imaginea care mi-a apărut în faţa ochilor:
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maximă)
Dragii mei silvian şi cristina, încalc intenţionat regula elementară de a vă scrie prenumele cu majusculă, pentru că nu meritaţi. Nu invoc aici urgia divinităţii împotriva voastră, dar vă doresc ca până la sfârşitul zilelor să nu vă mai iubiţi altfel, ci doar pe pat de cactuşi şi să vă simteţi bine.
Iar dacă există viaţa de după moarte, să vă reîncarnaţi în două frumoase plante exotice, pe pielea cărora să scrijelească duioase şi fierbinţi cuvinte de amor bengos: ionela şi nicuşor sau silvia şi lucian ori, de ce nu, dana şi cătălin.
A short poem that uses imagistic language to convey the essence of an experience of nature or the season intuitively linked to the human condition. ~ The Haiku Society of America
În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »
Tags: haiku
«Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.» ~ Nichita Stănescu
După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de câteva luni – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)
«Am dorit să îl prezentăm pe stră-bunicul meu într-o ipostază cât mai realistă; toată lumea îl cunoaşte pe Dracula, însă foarte puţini au auzit de Bram Stoker.» ~ Dacre Stoker, coautor al cărţii “Dracula The Un-Dead”
Din nou, puţină normalitate: călătoria de marţi are loc chiar marţi (!). Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele parcurse până acum: Elveţia, Canada şi Irlanda (1)
Vă propuneam marţea trecută să facem un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Nu numai pentru că este una dintre acele ţări-insulă la care visez dintotdeauna, nu (neapărat) pentru climă, tradiţii sau celebra tocană irlandeză; dar (şi) pentru că este locul în care s-au născut câţiva dintre clasicii literaturii universale, dintre aceia fără de care faţa planetei ar fi fost cu siguranţă alta… Continuare »
«- De ce nu încerci să alungi răul din tine procedând, de pildă, aşa ca mine?
– Scriind, adică!
– Da. Nu-i atât de greu.» ~ Melania Bancea, în “Iubire cu înlocuitori”
Iniţial am fost tentat să scriu doar câteva considerente critice despre forma scriiturii, despre imaginaţie versus experienţă personală şi modele literare, despre sinceritate şi frumuseţea exprimării. Am avut de ales între o prezentare de tip Temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă… Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică… (Toma Caragiu, în “Mefisto”) şi una simplă, folosind doar cuvinte din vocabularul activ. Tocmai pentru că nu vreau să fiu acuzat de subiectivism, de speculaţii teoretice ori de vreo sistematizare intenţionat scorţoasă a comentariului, pentru că nu vreau să deformez, nici măcar involuntar, mesajul mini-romanului, am să mă limitez la foarte puţine păreri personale. Important e că sunt scrise “la cald”, imediat după consumarea lecturii:
O apreciere de ***** (dintr-un maxim de 5, dacă-mi este îngăduit acest tip de clasificare) pentru verosimilitate! Toate întâmplările descrise sunt 100% plauzibile, crâmpeie credibile din viaţa românilor – aşa cum era ea în urmă cu două decenii. Nici nu mă interesează procentele de ficţiune şi autobiografie atâta timp cât, în locul medicilor din carte, personajele ar fi putut la fel de bine să fie ingineri, avocaţi, profesori, artişti sau altă categorie aparţinând aceleiaşi clase sociale. În perioadă descrisă, viaţa era la fel de insipidă şi lipsită de perspective pentru toţi aspiranţii la normalitate; nu numai că nu se întrezărea vreo luminiţă, dar părea că tunelul nu mai are vreun capăt… Continuare »
În sfârşit, FINALA!
I-am promis “redactorului sportiv” al Zia®ului o minivacanţă în ţara a cărei echipă va câştiga campionatul. Ghana şi Uruguay au plecat acasă, probabil vom face o frumoasă excursie în Olanda sau una şi mai frumoasă tocmai în… Spania! 😀
Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.
Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 19 din cursul de spaniolă pentru începători, “Leyes de Vida” – partea a patra
Continuare »
Comments Off on El sabio trotamundos: Sonríe y aprende (XIX)
In limba greaca veche, Psyche inseamna in acelasi timp: suflet, respiratie, dar si fluture…
Aseara tarziu, in timp ce ma documentam pe tema ordinului Lepidoptere pentru a scrie un nou articol din “Terra incognita”, am facut o descoperire interesanta:
fluture este un cuvant foarte ciudat, cu origine incerta (nu numai in limba romana!), cu evolutii – fonetica si semantica – aproape imposibil de stabilit ori explicat.
Consider ca este o tema care merita sa fie tratata exhaustiv intr-o zi. Sa notam acum doar cateva detalii interesante:
Luam 13 limbi europene, (mai mult sau mai putin) reprezentative pentru principalele familii de limbi, si cautam acelasi cuvant: Continuare »
«A visa, tradus prin a crea; să construieşti o himeră înseamnă să provoci realitatea.» ~ Victor Hugo
Cu toate că astăzi e deja vineri, în fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »
Un concurs nu este altceva decât o conversaţie în care fiecare vrea să aibă primul… ultimul cuvânt.
S-a încheiat perioada alocată votului de amorul artei. Din punctul meu de vedere, toate fotografiile prezentate sunt excelente şi demne de sinceră admiraţie, iar autorii lor merită călduroase felicitări alături de multe mulţumiri.
Le public din nou, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinut (v. aici lista oficială cu rezultate). Continuare »
Elemente de dialectică daliană
S.D.: Nu te obosi să fii modern. Din păcate, acesta este singurul lucru pe care nu-l poţi evita, orice ai face.
D.C.: Ta Panta rhei (Toate curg), Heraclit din Efes; lumea materială, dar şi viaţa, deci şi omul, sunt într-o permanentă transformare. Timpul curge, toate apar şi dispar, nu mai există repaus, stabilitate şi nici imobilitate. Se elimină conceptul de “natură statică”, totul e mişcare, o deplasare în cerc. Vicios. Desenat de Arhimede pe nisipul din Siracusa. Viciul ucide încet, dar sigur. Moartea curge neted, fără pauză de masă şi fără săptămână redusă de lucru.
«Felul meu de a glumi este să spun adevărul. Aceasta este cea mai nostimă glumă din lume.» ~ George Bernard Shaw
În sfârşit, puţină normalitate! Călătoria de marţi are loc chiar marţi (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele anterioare: Elveţia şi Canada.
După un zbor, sper eu că nu foarte obositor, din Canada înapoi spre Europa, vă propun un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Continuare »
Din chicineta andaluză:
Ingrediente (pentru 4 persoane): un kilogram de roşii bine coapte, o ceapă roşie, un castravete mediu, un ardei gras roşu, un căţel de usturoi, o jumătate de linguriţă de sare, o jumătate de pahar cu oţet din vin roşu, o jumătate de pahar cu ulei de măsline şi zeama de la o felie de lămâie.
Mod de preparare: Roşiile, castravetele şi ardeiul se curăţă foarte bine, inclusiv de seminţe; se toacă toate legumele foarte mărunt, apoi se pasează cu blenderul. Când se obţine consistenţa unei paste, e gata; uleiul, oţetul, zeama de lămâie şi sarea se adaugă la sfârşit. Se serveşte foarte rece, preferabil cu crutoane. Gazpacho nu trebuie să lipsească din meniul zilelor toride; e plăcut la gust, răcoritor şi, în plus, aduce un aport important de minerale şi vitamine.
Vă doresc poftă bună!
«De câţi fotografi este nevoie ca să schimbi un bec? De 50! Unul îl schimbă, iar ceilalţi 49 exclamă nemulţumiţi: “Mare lucru, asta puteam s-o fac şi eu!”» ~ Autor anonim
Addenda cuprinde fotografii sosite – pentru concursul de amorul artei – după termenul “legal” stabilit. Întârziatul cu care deschidem simeza este prietenul nostru Călin Hera, cu două imagini excelente. Foarte curând după Călin, inepuizabila Mica, redactorul sportiv al Zia®ului, deşi participantă la concurs, a trimis încă trei fotografii superbe (de amorul artei, evident) pentru expoziţia suplimentară. A urmat Carmen Negoiţă, o doamnă îndrăgostită de arta fotografică, de munte şi călătorii, mare adoratoare de pisici, care ne-a trimis două dintre lucrările sale impresionante. În ordine cronologică, următoarea fotografie pe simeza noastră ad-hoc aparţine domnişoarei LeeDeeP, o talentată şi foarte pasionată scriitoare de Proză Arhiscurtă. Dacă mai sunt şi alţi doritori de a expune la noua secţiune hors concours a prezentării publice de fotografii originale, îi primim cu multă bucurie. Continuare »
«All the world’s a stage.» ~ As You Like It, Act II, Scene 7
Cu alte cuvinte, într-o traducere inedită a replicii din «Cum vă place», tălmăcire de circumstanţă pe care mi-o asum, “Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci.”
Google?! De ce nu? Staţi liniştiţi, nu am înnebunit chiar de tot. Ce altă explicaţie plauzibilă am putea da faptului că un actoraş pârlit, semianalfabet după unii, fiul mănuşarului John din Stratford-upon-Avon a avut aşa de multe idei geniale; care puteau fi sursele lui de inspiraţie, de unde îşi lua subiectele? Continuare »
«Când scrii despre femei, trebuie să-ţi înmoi pana în toate culorile curcubeului, apoi să presari rândurile cu pulbere de pe aripile fluturilor.» ~ Denis Diderot
În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează. Continuare »
