27
Aug

Dialog la poalele Parnasului

   Posted by: Dan   in Interviu, Scriito®ul de la 5, Versurile de joi

“In fiecare dimineata // evadez din mine // ca dintr-o cetate invinsa
Parasesc refugiul cu teama // ca nu ma voi mai intoarce poate, niciodata
Ceea ce se va intampla totusi // candva” ~ Ion Untaru

Nu vi s-a intamplat niciodata ca atunci cand ati citit o carte sau doar un fragment de proza ori un poem, sa doriti brusc sa-l cunoasteti pe autor sau macar sa puteti arunca o privire asupra personalitatii acestuia? Probabil ca acesta este motivul pentru care au fost inventate interviurile cu scriitori.

V-am dezvaluit saptamana trecuta o infima parte din universul Ion Untaru (v. Vara Patriarhului). Gasiti aici o bibliografie comprimata. Continuam astazi cu un mini-interviu: neconventional, cu putine intrebari si acestea aparent haotice. Scopul urmarit este de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce va intereseaza despre opera, persoana si personalitatea onorabilului domn:

1.
Untaru este un nume real sau doar un pseudonim? Va intreb pentru ca in cazul regretatului Virgil Ierunca (sotul doamnei Monica Lovinescu), “Ierunca” a fost doar un pseudonim, numele domniei sale fiind…Untaru.
Numele meu este chiar Ion Untaru. Am aflat cand eram mic ca stramosii mei din comuna Finta (Dambovita) duceau untul la Ploiesti cu carutele si de aceea au fost porecliti “Untaru”; in timp, supranumele s-a transmis si a devenit nume de familie.

2.
ion untaru – Am observat ca uneori nu folositi majuscule atunci cand semnati. Banuiesc ca o faceti intentionat.
Am semnat multe dintre cartile mele cu litere mici. De ce? In semn de protest impotriva celor care scriu Dumnezeu cu litera mica, iar propriile lor nume cu majuscule!

3.
1939! V-ati nascut in acelasi an cu Emil Brumaru, Nicolae Manolescu si Tudor Octavian; exista vreo apropiere intre ceea ce scrieti dv. si operele acestor domni?
Formarea mea intelectuala poarta amprenta conditiilor de care am (sau nu am) beneficiat in tinerete: scoala elementara in satul natal, liceul la „I.L.Caragiale” Ploiesti si ASE Bucuresti cu program de internat, respectiv de camin. Imi amintesc cum ma straduiam in vacante sa-l citesc pe Hugo in franceza, dar si alti clasici (de la biblioteca liceului sau de la cea municipala), la orele de limba franceza profesorul Bedighian imi acordase un fel de regim special tolerandu-mi intre anumite limite dorinta de lectura in timpul orelor si, inainte de a iesi din sala, trecea numai sa vada si ce anume citesc. Ulterior am lucrat ca economist in cadrul mai multor intreprinderi de comert exterior, continuandu-mi lecturile particulare in regim de „lup solitar” si departe de agora literara. Dupa 1962 cand am absolvit, m-am apropiat de cenaclurile bucurestene conduse de Eugen Barbu, Ion Lotreanu, Alex Stefanescu, Petru Marinescu, Valeriu Filimon, Ion Rotaru, Gabriel Bacovia, Florentin Popescu si altii, incercand sa-mi completez zonele de lacuna. In perioada 1970-74 am fost reprezentantul intreprinderii Mercur la Agentia economica Belgrad, ceea ce mi-a facilitat invatarea limbii sarbe. Ei au chiar un dicton: „Колико језика знаши, oнoлико вредиши!” – Cate limbi straine cunosti, atat valorezi! Imprumut in continuare carti de la bibliloteca municipala Giurgiu si chiar de la cea din comuna dupa principiul ca un prieten te poate dezamagi, dar o carte buna niciodata! Si inca multe altele la care renunt din lipsa de spatiu.

4.
7 decenii de istorie tumultoasa: monarhie, razboi mondial, abdicare, asasinate celebre, comunism, dictatura, perestroika, revolutie anticomunista, postcomunism, globalism – ca sa enumar doar cateva dintre punctele de rascruce in care v-ati aflat de-a lungul vietii. Ce modele demne de urmat v-au oferit aceste vremuri mai mult sau mai putin tulburi?
Aici raspunsul este mai simplu pentru ca omul se afla sub vremi si nu invers, vorba cronicarului. Dar la modul concret, singurul dreptar al omului ramane numai BIBLIA! Nu exista intrebare sau problema de viata, la care un om framantat, chiar pus in situatii limita, sa nu gaseasca raspuns. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca paza poruncilor Bibliei nu este grea si numai aceasta reprezinta salvarea noastra in fata eternitatii: mantuirea! Toate bogatiile materiale si spirituale de pe pamant, valoreaza mult mai putin decat mantuirea unui singur suflet!

5.
Absolvent de ASE in 1962 – dupa ce ati manevrat cifre multi ani, le-ati abandonat de dragul literelor, pe care se pare ca le manuiti cel putin cu aceeasi dexteritate. In cazul dv., poezia are legatura cu vreun talent nativ, sau este un har dobandit?
Pensionandu-ma, am mai mult timp liber pentru ca, paradoxal, mi-a ramas mai putin. Lectura, activitatea zilnica („ziua scriu si noaptea sterg”) m-a facut sa nu simt nici un fel de ruptura, de intrerupere a travaliului. Daca as fi dispus de mijloace cat de cat modeste de intretinere, as fi stiut mai multe decat stiu acum. Dar asta este o alta problema. Si mai departe, in ceea ce ma priveste, nu cred ca este vorba de vreun talent nativ. Poezii din cele mai naive scriam de prin clasa a VI-a elementara. Dumnezeu da fiecaruia dintre noi cate un dar sau chiar mai multe. Pacat insa ca multe dintre acestea raman nedescoperite, deci nepuse in valoare (prin aceasta inteleg nu valorificarea lor comerciala, ci punerea lor la dispozitia semenilor – in dar ati primit, in dar sa dati!). Si multi dintre oameni mor, fara sa ajunga la acest dar dumnezeiesc! Viata aceasta i-a fost data omului ca el sa se straduiasca sa o merite pe cealalta. Adica sa traiasca si dupa ce moare. „Cine are urechi de auzit sa auda!” Imi place muzica, desi stiu ca nu am ureche muzicala. Dar nu se poate compune muzica fara niste proportii matematice interioare care nu stau la indemana oricui. Ion Barbu a scris poezie ca matematician si cred ca ilustraza cel mai bine acest exemplu. Dar incercand o concluzie universal valabila: Nimeni nu poate sa ia ceva, daca nu i se da lui de sus. Nimic nu putem face fara Dumnezeu! Si americanii au scris pe dolar: Nihil sine Deo – dar ei fac aproape totul impotriva lui Dumnezeu si moral o consider ca cea mai bolnava tara din lume. Dar ne indepartam.

6.
Poemhunter.com – va gazduieste o pagina cu 90 de poeme in limba engleza. Cum procedati, le scrieti direct in limba lordului G.G. Byron, sau sunt traduceri ulterioare?
Am inceput cu poeme haiku si am continuat cu aforisme, poeme intr-un vers, poezii scurte, vers alb, de expresie concentrata, cu ajutorul dictionarului desigur. Invata omule ca si cand ai trai o mie de ani. A sti inseamna a putea. Am mai postat poeme haiku si pe alte site-uri externe.

7.
Penultima intrebare: Credeti in viitorul online al Culturii?
Cred in viitorul online al culturii. Cine sa ne pazeasca insa de s-caderile inerente: vulgaritatea, comertul cu sex, destrabalarea, pornografia si altele asemenea daca nu o vom face tot noi?! Cultura inaripeaza sufletul, il pregateste pentru zbor. Si zborul il apropie pe om de Dumnezeu. Omul este singura fiinta care poate sa priveasca cerul. Sa priveasca cerul si sa isi puna intrebari.

8.
Incheiere: Va multumesc pentru convorbire si pe curand! Asa cum se cuvine, in final va las cuvantul.
Ma bucur ca ne-am cunoscut si va multumesc ca imi oferiti prilejul de a-mi impartasi ideile, conceptiile, de a cunoaste o parte din potentialii cititori prin intermediul “Zia®ului de la 5” pe care il apreciez in mod deosebit. Fericit acela care lasa ceva demn, valoros in urma lui, in indiferent care domeniu! Va doresc sa aveti parte de cele bune ale vietii si un numar cat mai mare de cititori.

Multumesc Maestrului pentru prezenta Domniei sale aici si pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase si pline de distinsa intelepciune cu care ne-a onorat. Cu deosebita consideratie,

Dan Costinas

This entry was posted on Thursday, August 27th, 2009 at 00:00 and is filed under Interviu, Scriito®ul de la 5, Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

21 comments so far

marin
 1 

Am citit interviul. Mi-a placut mult.

August 27th, 2009 at 13:15
Mihaela
 2 

Wow…
Intrebare pentru Dan Costinas: Unde gasiti astfel de oameni?
…mi-ati inseninat ziua!

August 27th, 2009 at 17:27
nusa
 3 

Stimate Ion Untaru,

Mi-as permite sa va adresez o intrebare, poate nu banala dar usor banalizata (insa pentru mine importanta): care este crezul poetic al domniei voastre si, legat de aceasta, cum v-ati dat seama (in sensul emotional al cuvantului) ca scrieti pentru a transmite, cine v-a “descoperit”?, pe langa cine ati ucenicit si care este volumul Dumneavoastra de debut?

Multumesc!

August 27th, 2009 at 20:09
ion untaru
 4 

Mihaela, Marin,
Vă mulţumesc pentru aprecieri şi cuvintele Dvs, balsam pt vremile acestea care nu sunt deloc uşoare.
Să ne reîntâlnim cu bine şi pe altă dată.

August 27th, 2009 at 20:58
ion untaru
 5 

Nuşa,
Mi-a plăcut să citesc, am scris când am apucat, am îngrămădit în sertare. Scrieţi-vă opera când sunteţi bine dispus şi rescrieţi-o când sunteţi prost dispus! Am frecventat mulţime de cenacluri şi am cules ce am crezut că mi se potriveşte. Viaţa m-a purtat şi mai sus şi mai jos, rămas şomer după ’89, vândut apartamentul (din Bucureşti), cumăprat unde am găsit mai ieftin (Băneasa de Giurgiu). Am ucenicit pe lângă maestrul Radu Cârneci, s-au mai aplecat asupra lor Anghel Dumbrăveanu, Ion Lotreanu, Leonida Lari, Valentin Deşliu. Bref, am înţeles că poezia se scrie cu cuvinte dar dacă nu este susţinută de sentimente, dacă nu află drumul spre inima cititorului, nu are viitor. Multă lume scrie astăzi proză şi o prezintă ca poezie… Placheta de debut “Domnul Liszt” a apărut în 1994 la editura Destine, dacă doriţi pot să v-o trimit cu plăcere prin internet. Vă doresc toate cele bune.

August 27th, 2009 at 21:20
Lorena
 6 

Cu trecerea timpului (acumularea de experienta) suntem obligati sa ne insusim tot mai des o luciditate ascutita asupra starii maladive in care se afla societatea de azi si de care apartinem (involuntar). Ma bucur sa vad ca inca mai exista persoane ca Domnul Untaru, fiinte sanatoase si veritabile. Vorbele dumnealui sunt de o adancime umana atat de miscatoare! Va multumesc!

August 27th, 2009 at 21:43
Br.in.dusa
 7 

Am trei intrebari:
* Ce sfat(uri) dati tinerei generatii?
** Va disparea Poezia din genurile literare?
*** Exista in Romania un “curent” (sau “moda”) haiku sau apar doar cazuri razlete?
Si un (nevinovat) joc de cuvinte:
Mancati vreodata paine cu unt?

August 28th, 2009 at 00:07
Oana
 8 

Pentru majoritatea poetilor ce utilizeaza motivul apei, aceasta este fertilizatoare, simbolizand lichidul amniotic in care fatul ia nastere si se dezvolta. Totusi, in viziunea lui Bacovia, apa reprezinta elementul amorf, distructiv, agentul corosiv, simbol al apocalipsei. Poetul reuseste sa transpuna starea sa interioara, dominata de neliniste, depresie, spaima, solitudine, in planul exterior, natural, prin intermediul ploii.
Am remarcat, domnule Untaru, faptul ca motivul apei este regasit, de asemenea, in versurile dumneavoastra, incarcat si aici de conotatii negative. Trairi sufletesti asemanatoare cu cele ale lui Bacovia v-au determinat sa adoptati aceasta perspectiva?

August 28th, 2009 at 01:00
marin
 9 

Am sa va pun si eu doua intrebari, daca veti avea amabilitatea, lucru de care nu ma indoiesc, si veti gasi timpul sa-mi raspundeti.

1) Sunt foarte interesat sa stiu daca atunci cand scrieti simtiti ca cineva va dicteaza versurile, ca vin ca o revelatie, uneori cu un usor bruiaj care trebuie corectat, dar de fiecare data pentru a scrie e nevoie de o stare ca de extaz pentru a capta imaginile si sunetele versurilor.
Sau daca e vorba de o tehnica culturala, de a descoperi o reteta literara, de a contura un univers metaforic si lingvistic particular si apoi de a te exersa cu el. Un joc intelectual de idei si de cuvinte cum a fost probabil cand ati scris bacoviana si v-ati transpus in “universul poetic” al lui Bacovia, adica ati scris dupa “reteta” lui.
Formulez aceasta intrebare scurt: ce ne puteti spune despre procesul inspiratiei poetice in cazul dumneavoastra?

2) In raspunsul la intrebari spuneti ca multa lume scrie astazi proza si o prezinta ca si poezie. De ce credeti ca se intampla aceasta sa zicem “depoetizare” si atunci, daca imi permiteti o intrebare derivata, care sunt conditiile minime pentru un text ca sa-l putem consideram poezie?

Va multumesc!

August 28th, 2009 at 01:06
ion untaru
 10 

Lorena,
Mulţumesc pentrz participare şi comentariu.

August 28th, 2009 at 05:16
ion untaru
 11 

Oana,
Legat de simbolul lichidului amniotic, oamenii de ştiinţă susţin că senzaţia reconfortantă pe care omul o încearcă în faţa unei mări liniştite, a unui lac limpede de munte, nu reprezintă altceva decât vaga amintire a celor nouă luni a stării de făt. Şi poate că au dreptate. Am poezii despre ploaie pline de optimism. Bacovia nu este un ţel ci numai o etapă. Mai departe fiecare îşi caută drumul după adn-ul său liric. Şi încă ceva: citeşte, acumulează pentru incărcarea bateriilor, roagă-te (nici un om nu ia nimic, dacă nu i se dă lui de sus!) şi când cele adunate dau pe dinafară, scrie. Apa nu are nici un rol distructiv în viaţa omului. Mi-a părut bine că ne-am cunoscut. Succes din toată inima.

August 28th, 2009 at 05:28
ion untaru
 12 

Dl Marin,
– adevărata poezie scrisă sub dictare “de sus” vine destul de rar, acestea sunt cele mai fericite cazuri, iar poeziile scrise în aceste condiţii se recunosc uşor. La acestea nu este aproape nimic de modificat. Nu există reţete de a intra într-o asemenea stare de transă, dar fiecare poet şi-o doreşte;
– celelalte iau naştere în laboratorul poetic individual despre care nici autorul nu ştie prea multe. Totuşi câteva sfaturi cunoscute: lectură, lectură, lectură (only high class!), preocupare mentală şi respect pentru cuvântul scris (şi care se vrea tipărit), căutarea drumului spre inima cititorului, căutarea muzei. Cine nu o caută, nu o întâlneşte. Plus dramul de talent nativ care trebuie căutat şi cultivat;
– Şi eu m-am întrebat de ce poezia lui Homer de pildă a supravieţuit şi se citeşte şi astăzi iar gazetele noastre literare gem de poeme în proză să zicem, care nu ajung la treapta lui. Parcă Homer cunoştea secretul unui anume ritm interior care se simte de la primele versuri, gemea de talent, avea ce să spună, poezia lui este una vie. Poezia lui a învins timpul, dacă nu spun un lucru preţios. Şi poate că nu numai atâta. În mare cam aşa văd eu lucrurile. Fără să le fi epuizat, desigur.
Cu toată prietenia,

August 28th, 2009 at 05:58
marin
 13 

E dificil asta sa ne trimiteti tocmai la Homer care nu se stie ce tehnica poetica folosea, daca a existat si daca stia sa scrie sau nu. Asa ca revin cu o noua cerere daca puteti sa ne recomandati dintre poetii care scriu si publica astazi, pe cine ne-ati recomanda?

August 28th, 2009 at 11:19
marin
 14 

In aceasta dupa-amiaza mi-am facut putin timp si am cautat pe net sa vad daca si in cazul poetilor romani, asa cum spune unul dintre ei, vesnicia s-a nascut pe site. Am gasit, printre altele, trei poeti cu trei stiluri diferite. Pe doi dintre ei i-am cunoscut in carne si oase iar din unul inca mai stiu cateva poezii pe care le recitam fetelor cand eram in facultate. Practic ii citesc cu placere pe toti. Imi puteti spune daca sunt si pe gustul dumneavoastra:

Marius Ianus
Emil Brumaru
Octavian Soviany

August 28th, 2009 at 19:53
ion untaru
 15 

Dl Marin,
Mă bucur că aţi revenit dar mă tem că vă voi dezamăgi. Homer era fără vedere sărmanul dar vedea lucruri pe care noi nu le vedem. Poezia se află aici lângă fiecare dintre noi. Un fel de armonie, de frumuseţe, de muzică interioară care coboară de sus, pe care o putem descoperi în noi înşine. Şi care odată scrisă, poate ajuta la înălţarea sufletului. L-am cunoscut pe marele Ahoe (Tudor George). A refuzat să scrie o singură poezie in vers liber. Noi îndrăznim. Nimeni dintre noi nu posedă adevărul absolut. Nimeni nu poate fixa reguli in poezie. Şi fiindcă veni vorba de Ahoe, găsesc lucruri care îmi merg la suflet în poezia lui dar şi lucruri care îmi plac mai puţin, fără ca respectul pentru el să scadă. Haideţi să ne uităm împreună la albine: trec din floare în floare, culeg numai ce caută şi produc miere! Mie poate să îmi placă mai mult un autor iar Dvs să vă placă mai puţin. Dacă discutăm despre un poet X, ar trebui să cunosc absolut tot ce a scris, cu ce s-a prezentat pe scena lumii, toate proiectele sale, idealurile sale, conceptia lui, cum vede el arta, poezia, cum înţelege el lumea, rolul poetului în societate, şi încă multe, multe altele. Nu le cunosc, nu le voi cunoaşte niciodată în întregime şi ca atare nu mă voi apuca să judec pe nimeni. Citesc o carte, pot să spun ce mi-a plăcut şi de ce. Dar nu mai mult. Mă bucur ori de câte ori găsesc ceva care vibrează pe lungimea mea de undă şi o trec să zic aşa la capitolul bibliografie unde sigur voi reveni din timp în timp.
Singurul sfat pe care pot să vi-l dau, înţeleg că scrieţi poezie şi ăsta este lucru de invidiat, citiţi ce vă place, asimilaţi ce vi se potriveşte şi vă veţi găsi cu siguranţă drumul propriu. Numai al Dvs.
Sunteţi un om tenace şi vă doresc din toată inima mult succes.

August 29th, 2009 at 06:47
marin
 16 

Eu raman cu acest crez al dumneavoastra care mi se pare extraordinar si la care subscriu:
“Poezia se află aici lângă fiecare dintre noi. Un fel de armonie, de frumuseţe, de muzică interioară care coboară de sus, pe care o putem descoperi în noi înşine. Şi care odată scrisă, poate ajuta la înălţarea sufletului.”

He, he, nu scriu poezie. Am incercat cand eram tanar ( http://www.geocities.com/pruteanu72/poezii.html ) dar am lasat-o balta fiindca am vazut ca nu-i de mine. Motiv pentru care atunci cand citesc caut pe cineva care sa scrie versurile pe care mi-ar fi placut mie sa le fi scris.

August 30th, 2009 at 19:49
nusa
 17 

Domnului Marin,

Ma scuzati ca va intrerup:
si ati gasit pe cineva care sa va copieze versurile nescrise?

September 5th, 2009 at 19:37
marin
 18 

Nusa, nu-ti fa griji, din cand in cand gasesc. De exemplu mi-au placut versurile:

In floarea alba
De cires
L-am zarit
Pe Dumnezeu,
Sau te-am zarit
Pe tine, cu chipul Sau.
Si-am mirosit
Profund
Si m-am simtit
Atat de bine
Ca tot ciresul
S-a scuturat
Pe mine

Sa vedem daca ghicesti ale cui sunt versurile.

Cred totusi ca poetul pe care il am eu cel mai la suflet, si puteti sa radeti de mine daca vreti, este Alexandru Macedonski.

September 6th, 2009 at 02:36
nusa
 19 

Stimate Ion Untaru,

Sigur! Asteptam cu interes sa ne trimiteti volumnul dumneavoastra de debut.

Mul tu mim!

September 7th, 2009 at 12:36
ion untaru
 20 

Nuşa,
Am debutat în 1994 cu “Domnul Liszt”, o plachetă prefaţată de prof. univ. Valeriu Filimon, la editura Destine.
Îmi trebuie adresa de mail sau cea postală, mai am câteva exemplare disponibile. Gratuit bineînţeles.

September 10th, 2009 at 03:43
nusa
 21 

Multumes!
O singura “conditie”:) imi trimiteti, va rog, pe adresa postala exemplarul disponibil virtual!
🙂
Nusa Ilisie,
C/Mayor, no.15, piso 4, pta. 7
46980, Paterna, Valencia
Spania

Sincere multumiri!

September 14th, 2009 at 22:57
Back to top