«Proza Arhiscurtă: Dacă vom avea grijă, viitorul acestui gen literar va deveni, în curând, prezent.» ~ Călin Hera, interviu in “Zia®ul de la 5”
Nu intru aici in prea multe detalii, ideea e simpla: un PA trebuie sa contina, in principiu, maxim 500 de semne grafice (inclusiv spatiile dintre cuvinte). Pentru cei care doresc sa se documenteze mai pe larg, recomand urmatoarele trimiteri:
– catre elemente de teorie a PA-ului;
– catre locul unde sunt adunate mai multe PA-uri (semnate Calin Hera).
Acelasi neobosit initiator ne propune un nou concurs, de data aceasta unul cu 24 de etape. Concursul se numeste 24 de ore, gasiti aici mai multe detalii.
Foarte important: concurent poate fi oricine; de asemenea, arbitru poate fi oricine. Un arbitru are la dispozitie 10 voturi pe care trebuie să le împartă la cel putin 4 PA-uri si cel mult 7. In functie de numarul de voturi, se alcatuieste un clasament de etapa; in functie de pozitia PA-ului in clasamentul de etapa, autorii primesc puncte intr-un clasament general.
Vedeti aici cum s-a desfasurat prima etapa (in care tema a fost intervalul orar 13-14).
Am participat si eu cu un PA, intitulat 13.30. Este primul dintr-o suita de 24, aparent independente, pe care am sa le reunesc sub un singur titlu: “Moartea voiajorului”. Sa vedem ce va iesi pana la urma. Tineti aproape, vorba lui Marius din Caracal.
Iata PA-ul cu care am intrat in aceasta prima etapa a concursului:
Moartea voiajorului (24 file de jurnal)
13.30
Sediul Primăriei este, de când îl ştiu şi de când mă ştiu, în aceeaşi casă ridicată prin subscripţie publică în urmă cu aproape două secole. Solidă construcţie. Casa Norodului, cum îi spun unii sau, de când un localnic mucalit a rătăcit ceva timp prin Veneţia, chiar Basilica San Marco, datorită asemănării (văzută numai de el) dintre cele două pieţe, ambele populate cu nenumărate columbiforme. Care sunt mai îndrăzneţe, cuibăresc chiar în turnul cu ceas.
Las textul aici cu speranta obtinerii unor critici constructive, chiar “desfiintative” daca veti considera necesar. Orice observatii sau comentarii sunt binevenite. Multumesc anticipat.
Dan, mulţumesc frumos pentru că mă ajuţi să popularizez PA-ul, ca gen literar (o aroganţă, desigur).
Calin, nu ai de ce sa-mi multumesti; chiar daca nu am talentul si rabdarea lui Darwin, cred in teoria evolutionista a acestei specii (literare).
Am primit prin e-mail un text, am sa-l redau mai jos cu intrebarea: se poate incadra la PA?
“Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua. O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul. Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire. Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul). Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt. La un moment dat se dezlipesc si cad toti deodata: cazusera de comun acord. Se enerveaza si pleaca de la serviciu. Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamintului.”
In principiu, un PA trebuie sa contina maxim 500 de caractere. Cel propus de tine are 736. In urma catorva “operatii estetice” cred ca se incadreaza. 🙂
Mi-a venit o idee:
Haideti sa incercam sa aducem textul initial la o dimensiune PA-bila; eu l-am redus de la 736 la 561 semne grafice:
Vacarmul l-a facut sa sara din pat buimac: se crapa de ziua. Sotia n-a apucat sa lase nici macar un bilet: o furase somnul. Oglinda s-a facut tandari: aruncase doar o privire. In strada l-au socat trecatorii: unii descresteau treptat – cei pe care ii rod pantofii si altii dispareau pur si simplu – ii fura peisajul. La birou, colegii pluteau la doi centimetri de tavan: sunt discutii la nivel inalt. Brusc, se prabusesc ca la un semn: cazusera la invoiala. Pleaca dezamagit; pe drum, unul intins pe asfalt si alti doi care trageau de el: era sarac lipit pamintului.
Mai incearca cineva?
Măi, io-s cam vorbă lungă, aşa că nu m-aş încadra în forma asta supraconcentrata de PA. Dar am citit textele cu plăcere. Mi se par adevărate perle. Mici, rotunde, perfecte, dure. Vă voi urmări cu interes. Felicitări pentru idee! 🙂
Se spune că vorba lungă e sărăcia omului; nu intotdeauna, cred eu.
Dezavantajele perlelor: sunt scumpe, destul de rare si uneori e periculos să te scufunzi pentru a le culege; vine rechinul si haţ! iţi retează tubul de oxigen.
Zicale de zi cu zi
Îl treziserã zgomote ciudate: se crapa de ziua. Pe nevastã-sa n-o gãsise în pat. O furase somnul. La baie, face oglinda tandari. Aruncase o privire. Pe stradă a vãzut oameni care scadeau in inaltime (ii rodeau pantofii) si oameni care dispareau (ii fura peisajul). Colegii de serviciu erau lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt. Deodatã, s-au prãvãlit: cazusera de comun acord. În drum spre casã a zãrit un om pe care unii cãutau zadarnic sã-l ridice de jos: era sarac lipit pamintului.
Are sub 500 acum. Din punctul ăsta de vedere, se încadrează. Dar e un text stupidiţel.
Nu-i bai.
Era doar un exercitiu tehnic de “slefuire”.
Multumesc pentru aport si pentru suport.