Varsta de aur a dragostei

de Nichita Stanescu

Mainile mele sunt indragostite,
vai, gura mea iubeste,
si iata, m-am trezit
ca lucrurile sunt atat de aproape de mine,
incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
si iata-ma fara sa dorm,
aievia vad zeii de fildes,
ii iau in mana si
ii insurubez razand, in luna,
ca pe niste manere sculptate,
cum trebuie ca erau pe vremuri,
impodobite, rotile de carma ale corabiilor.

Jupiter e galben, si Hera
cea minunata e argintie.
Izbesc cu stanca-n roata si ea se urneste.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeite-ale aerului, dintre noi doi.
Si eu, cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi-l strang si ma dor.

Aci sosi pe vremuri
de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.

În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea…
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Şi cum şedeau… departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din
sat.

Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână…
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână…

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.

Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita…

Ca ieri sosi bunica… şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la
scară.

Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri…

Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.

Şi cum şedeam… departe, un clopot a sunat
. Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat…

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

La titluri nu mă prea pricep, aşa că postez, conştiincioasă, la temă!

Pentru unii, vârsta e similară cu trecutul…

Alexandru Macedonski:
Rondelul trecutului

Iata Pometestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Renviaza mama, imi zambeste tata…
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.
Jar si valvorare soarele urcat-a.
Arde grau-n flacari pan’ la brau crescut.
Iata Pometestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.

Iarba pe tot sesul de cosit e gata.
Apele-si desira graiul nentrecut.
Pentru viata de-astazi mi-a sosit rasplata:
Copilandrul vesel din nou m-am facut… —
Iata Pometestii, iata Adancata.

Trec zile de George Bacovia

Curg zile spre cimitir
Trist, una cate una,
Si destramand al vietii fir
Se duc pe totdeauna.

Si-acolo, incet, molcomitor,
Se-aduna in suspine-
Cu-un dor de “maine”, sora lor,
Cu-un dor de mine.