«Mai mult aur s-a extras până acum din mintea omului decât din pământ.» ~ Napoleon Hill
În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.
După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. AURUL este strălucitorul laitmotiv al zilei.
Pe lista oficială cu aditivii alimentari testaţi minim 6 ani şi autorizaţi pentru uz curent în Europa apare E175 în categoria coloranţilor. Puţini sunt cei care ştiu că acest ameliorator mineral are la bază chiar mult râvnitul element chimic, metalul preţios, maleabil şi ductil, materia primă pentru cocoşeii din salbele frumoaselor pirande. Poate că rondelul de mai jos ne va ajuta să dezlegăm misterul…
Rondelul de aur
de Alexandru Macedonski
Căldură de aur topit
Şi pulbere de-aur pe grâne,
Ciobani şi oi de-aur la stâne
Şi aur pe flori risipit.
În toţi, şi în tot, potopit,
El bate din aripi păgâne.
Căldură de aur topit
Şi pulbere de-aur pe grâne.
De-al soarelui jar cotropit,
Pământul, sub vrajă, rămâne,
Şi orice femei se fac zâne,
Cu suflet din flăcări răpit-
Căldură de aur topit.
(Clic pe foto pentru o imagine mai clară)
Balada Aurului
din fantezia dramatica Cocosul negru
de Victor Eftimiu
– Ce-i aurul?
– Nu stii?
Dar aurul inseamna avere, bogatii…
E sufletul vietii… E cheia fermecata
Cu care se deschide o poarta incuiata,
Unealta ce se afla oriunde – la talhar,
Pe masa prea curata a sfantului altar,
La regele puternic, la vaduva saraca;
E cantecul ce face durerile sa taca,
Samanta care creste salbatic, fara frau.
Nu cere plug, nici holda ca boabele de grau…
Din el rodeste totul! Din grau – doar biata paine;
O luna cere graul sa iasa. Pana maine,
Din aur faci o casa… o suta… un oras,
De vrei, infrangi un rege sau cumperi un vrajmas,
Arunci un pumn de aur si vezi crescand deodata
In jurul tau, palate de marmora curata,
Cu trepte, si coloane, si statui, si oglinzi,
Oglinzi de sticla scumpa, prin care trec femei,
Femei ce poarta salbe, inele si cercei
Matasuri, fir de aur si pasari pe vesminte,
Si-n ochi, cuvantul tainic, ce mangaie si minte,
Arunci un pumn de aur si cea mai mandra fata,
Femeia cea mai alba se apropie deodata
Si vine catre tine chemata de-un indemn
Mai mare ca indemnul iubirii. La un semn
Facut cu mana larga ce-mparte aur, vine
Sa-si tulbure albastrul privirii senine
Sa-si piarda fragezimea, punand in locul ei
Podoaba cea mai scumpa visata de femei,
Si-n loc de-o carne alba si calda si curata,
O carne pangarita, dar scump invesmantata.
Arunci un pumn de aur si sfetnicul cinstit
Isi vinde imparatul si neamul – in sfarsit,
Cu aurul acesta marunt, ce straluceste
Ca stelele pe lacuri, de umbli – ntelepteste,
Tu poti, printr-un arhanghel, pe Domnul chiar sa-l minti
Cand fiul sau il cumperi cu treizeci de arginti!
Si-n ziua cand Satana gonit a doua oara,
Pierzand acum pamantul, va fi silit sa moara –
Gaseste el mijlocul de-a fi nemuritor,
Caci aurul ramane al sau mostenitor!
Lîna de aur
de Mircea Dinescu
Viaţă: cîrciuma ,,Două uşi”.
Printr-un maţ
de marmură
cobori
în grădina Guleaiului.
Se obrăzniceşte natura: pescăruşi
îţi înhaţă
scrumbia de sub braţ
prin fereastra tramvaiului.
Marea s-a retras
ca şopîrla
sub piatra inelului tău de-ametist.
Grecia în anticariat.
Cari amurgul cu strachina.
Dumnezeu e distrat
Dumnezeu e artist
Dumnezeu n-are machina…
Oraş de cîmpie, cenuşa de port
şi lemnul de pat
e tot vîsla de lotcă.
În gangul acesta un mort,
chiar un mort
a schimbat
lîna de aur pe votcă.