«Din punctul meu de vedere nu poţi afirma că ai văzut un lucru până nu l-ai şi fotografiat.» ~ Emile Zola

Iniţial am vrut să scriu o introducere stufoasă: cu cifre, comparaţii, despre demonetizarea fotografiei, argumente pro şi contra, fotografia digitală opusă celei clasice, artă contra kitsch, profesionişti împotriva artiştilor naivi (dacă-mi este îngăduit să folosesc termenul şi în contextul artei fotografice), dar m-am răzgândit foarte repede, atunci când am constatat că îmi este imposibil să găsesc numărul – chiar şi estimativ – de aparate foto vândute/cumpărate în ultimii ani. Cert este doar faptul că există mai mult de un miliard de oameni pe planetă care deţin şi folosesc un astfel de instrument pentru captarea imaginilor. Aşa că renunţ la preambul şi abordez direct subiectul. Din punctul meu de vedere, este un lucru pozitiv! Este impropriu să spunem că “facem fotografii”; de fapt ele sunt gata făcute, iar noi surprindem (în cel mai fericit caz) doar câteva sutimi de secundă din splendoarea existenţei lor. Nu contează cine şi (mai ales) ce fotografiază, nu mă interesează dacă foloseşte un aparat cu obiective interschimbabile ori una din acele chichineţe de poşetă, important e că se produce o integrare a artei în viaţa socială, ceea ce nu are cum să dăuneze. Chiar dimpotrivă, abia acum putem vorbi despre totala neîngrădire a libertăţii de exprimare. Aşa cum am menţionat încă din titlu, concursul este iniţiat, pur şi simplu, de amorul artei. Adică fără premii (pentru conformitate v. aici definiţia exactă).

Regulamentul e simplu:
– maxim două imagini de participant;
– obligatoriu originale;
– termen: 3 iulie 2010;
– jurizare: 4-7 iulie.

Fotografiile se propun prin e-mail (la adresa din comentariul #1) sau printr-un link lăsat în secţiunea de comentarii. Ele vor fi rânduite în fiecare seară în corpul acestui articol, în ordinea cronologică a sosirii lor.
Jurizarea presupune un sistem electoral de tipul Vox populi, unde veţi putea aduce oricât de mulţi susţinători care să vă voteze.

COPYRIGHT: Participanţii trebuie să fie (şi rămân) proprietarii tuturor drepturilor asupra fotografiilor înscrise în concurs. Zia®ul de la 5 nu îşi asumă nicio răspundere privind eventualele încălcări ale dreptului de autor. Responsabilitatea revine în mod exclusiv participanţilor care au trimis lucrările. Continuare »

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 18 din cursul de spaniolă pentru începători, “Leyes de Vida” – partea a treia
Continuare »

Tags: Cobain, De Vega

Este impropriu să spunem că “facem fotografii”; de fapt ele sunt gata făcute, iar noi surprindem (în cel mai fericit caz) doar câteva sutimi de secundă din splendoarea existenţei lor.
Continuare »

«Visaţi visuri măreţe, căci numai visurile măreţe pot să facă sufletul oamenilor să vibreze.» ~ Marc Aureliu

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. VISUL este pertinentul laitmotiv al zilei. Continuare »

«aspiram la o nouă ordine, care să poată restabili echilibrul între cer şi infern» ~ Tristan Tzara, în “Dadaland”

Vă propun un exerciţiu simplu (în fiecare marţi – deşi azi e miercuri – timp de 13 săptămâni): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată.

Călătoria noastră începe în Elveţia anului 1916. Februarie.
Dacă întrebi un român, îţi va spune că mişcarea dadaistă s-a format în jurul scriitorului Tristan Tzara şi a pictorului Marcel Iancu, iar dacă întrebi un german îi va indica sigur pe Hugo Ball şi Emmy Hennings sau pe Richard Hülsenbeck. Fără să ezite prea mult, francezul îţi va răspunde: Hans Arp şi Francis Picabia, iar spaniolul îl va nominaliza pe compatriotul său Pablo Picasso. Americanul îl va susţine pe Marcel Duchamp, deşi acesta s-a format la Paris, austriacul va jura că iniţiatorul a fost Raoul Hausmann şi aşa mai departe, olandezul, chinezul etc. Răspunsuri (relativ) normale, fiecare încercând să tragă spuza pe turta sa naţională. Dacă mă întrebaţi pe mine, am să răspund că dadaismul s-a format mai ales în jurul halbelor de bere sau al paharelor cu Martini Rosso de la Cabaretul “Voltaire”.

Parcă şi mai absurd, şi mai inutil decât alte conflicte armate de până atunci, Primul Război Mondial a provocat o neaşteptată reacţie de revoltă în rândul acestui grup de tineri (studenţi, la vremea aceea) intelectuali, avangardişti, sfărâmători de convenţii. Starea de spirit, indusă involuntar de ororile vremii, a determinat o zdruncinare din temelii a Istoriei Artei şi chiar a Literaturii; deşi viaţa mişcării a fost una extrem de scurtă, provocările partizanilor (mai degrabă decât noile convingeri estetice) au lăsat urme adânci.
(v. aici Cântec dada – traducerea Taşcu Gheorghiu)

«Vinul este poezie îmbuteliată.» ~ Robert Louis Stevenson

De la Geneză încoace, ziua a şaptea a săptămânii a fost considerată una binecuvântată şi sfinţită, menită odihnei după ce toate lucrurile au fost puse în bună rânduială de luni până sâmbătă.
Cu toate acestea, la cafeaua de dimineaţă ori la siesta de după amiază puteţi răsfoi două – trei ziare proaspete:
Continuare »

Tags: Zia®ul de la 5

«Să înveţi pentru tine, dar să ştii pentru toţi.» ~ Nicolae Iorga

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. ÎNŢELEPCIUNEA este jinduitul laitmotiv al zilei. Continuare »

«Mulţi trăiesc viaţa, puţini însă o pricep.» ~ Goethe

«Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine.» ~ Mircea Eliade

În urmă cu o săptămână v-am promis că purcedem (azi!) din nou în jurul lumii împreună, de această dată într-o călătorie pe Aripile literaturii universale. Nu a fost în intenţia mea să vă amăgesc dar, din motive tehnice, mă văd nevoit să mai amânăm plecarea cu alte câteva zile… Noul termen este marţi 22 iunie, la ora 00.00, GMT+3.

Pentru a mai îndulci puţin din amărăciunea resimţită de nerespectarea promisiunii, consemnez aici câteva dintre gândurile care îmi trec prin minte în timp ce citesc “Grădinile luminii”, poate cea mai importantă dintre cărţile libanezului Amin Maalouf, “adoptat” de generoasa metropolă de pe malurile Senei…

Cartea este dedicată lui Mani (pictorul, medicul şi profetul, fondatorul religiei maniheiste); se vrea o demistificare, o reconstituire a trecutului şi, de ce nu, chiar aflarea originii lucrurilor. Lumea e maniheistă: se împarte în bine şi rău, în alb şi negru, în noapte şi zi, cald şi rece etc. Nu vă spun mai multe, mai am puţin şi abia ajung la jumătatea ei, dar deja v-o recomand călduros.

Tags: Eliade, Maalouf, proză

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 17 din cursul de spaniolă pentru începători, “Leyes de Vida” – partea a doua
Continuare »

«Who does not love wine, women and song // Remains a fool his whole life long» ~ Martin Luther

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. VINUL – FEMEIA – CÂNTECUL este multiplul laitmotiv al zilei.

RIGOLETTO ~ alături de AIDA, este una dintre operele lui Verdi cu cea mai mare priză la public.
Dar cine este Rigoletto? Şi care e povestea lui?
Foarte pe scurt, pentru a nu vă strica bucuria unei vizionări viitoare: Continuare »

«Apoi m-am oprit pe o stâncă stingheră şi m-am pomenit că scriu de parcă m-aş fi ciocnit de o muză, de parcă scrisul meu abia atunci s-ar fi urnit.» ~ Călin Hera, ultima strofă din “Nebunul de pe Muntele Olimp”

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Pe 27 martie, când îşi lansa cartea la Uniunea Scriitorilor, îl numeam Poetul-kamikaze: Ce om normal mai scrie poezie într-un an 2010 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, o publică nonşalant…?!
Ce alt apelativ să mai folosesc astăzi, când văd că omul recidivează? A 3-a lansare! Nu pot să nu mă gândesc la principalele proprietăţi numerologice ale cifrei 3: Persoanele caracterizate prin acest număr sunt pline de jovialitate, sunt ingenioase, optimiste şi încrezătoare, pline de farmec, sociabile, fără complexe de inferioritate şi uneori sunt vorbăreţe până la exasperare…

Am aflat pe surse, dar nu ţin secretul doar pentru mine: Călin Hera vă aşteaptă astăzi la ora 17.00, la BOOKFEST, la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17) cu ocazia celei de-a treia lansări oficiale a micului volum de versuri. Dacă nu ajungeţi la timp, dar doriţi neapărat cartea, o puteţi comanda şi aici.

UPDATE IMPORTANT:
La Bookfest, Editura Vinea vinde cartea cu 15 lei, în loc de 18 lei, cât costă în librării!
(v. Imagini si comentarii de la lansare)

Tags: debut, Hera, poeme

«Finally 21, and legally able to do everything I’ve been doing since 15.» ~ Anonymous author

How very fast the time has flown
The years seem such a whirl
Since you were just a tiny child
A precious baby girl.
How quickly you have blossomed
Through those tender childhood years
When every single day had moments
Full of joy and tears.

But those nostalgic schooldays
Which have sped so swiftly by
Have seen you reach twenty one
All in the blinking of an eye.
So think about your future
Special things to see and do
New faces and new challenges
Just waiting there for you.

For twenty one is a milestone
And it marks another turn
Today’s a day for celebration
See all those candles burn.

«Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine.» ~ Mircea Eliade

Întotdeauna mi-a plăcut să plec la drum, oricât de lung ar fi fost acesta, într-o zi de marţi; luni dimineaţa să lenevesc mai mult în pat, apoi să-mi pregătesc pe îndelete prima etapă a călătoriei, în timp ce în jurul meu lumea se agită ca în orice început de săptămână. Ascultaţi ce vă spun eu, că nu sunt bălării: cel mai bine este să porneşti marţea.

După Călătoria muzicală încheiată pe 9 februarie, cred că v-aţi odihnit suficient şi sper că sunteţi gata să purcedem din nou în jurul lumii, de această dată lăsându-ne purtaţi pe Aripile literaturii universale. Oricum, mai aveţi la dispoziţie o săptămână întreagă pentru a vă face ultimele aranjamente şi socoteli astfel încât să putem pleca la drum marţi 15 iunie, teoretic fiind şi prima zi oficială de vacanţă.

Vă propun un exerciţiu simplu: imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Nu ştiu cât am reuşit să fiu de coerent în acest scurt prolog, dar sunt convins că veţi fi încântaţi de noua noastră călătorie. Spor la pregătit bagajele! Plecarea este stabilită pentru marţi la ora 00.00, GMT+3.

«O mamă nu este o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul nenecesar.» ~ Dorothy Canfield Fisher

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 16 din cursul de spaniolă pentru începători, “Leyes de Vida” – partea întâi
Continuare »

«Gândul zboară şi cuvintele merg pe jos. Iată drama scriitorului.» ~ Julien Green

Deşi nu suntem în campanie electorală, vă invit la vot.
Ca de obicei, comentariile sunt binevenite.
Se spune că Biblioteca din Alexandria conţinea circa 900.000 de papirusuri atunci când a fost distrusă. Astăzi, Biblioteca Congresului SUA găzduieşte peste 30 de milioane de cărţi, scrise în vreo 500 de limbi. Este bibliofilia un fel de artă? Cumpătaţi, comentaţi şi votaţi:

Continui să mă întreb cum ar fi arătat planeta dacă EL s-ar fi odihnit începând cu ziua a 5-a, adică înainte de a apuca să-l facă şi pe acela “după chipul său”. Ar fi fost mai bine? Nu ştiu. Dar, cu siguranţă, mai rău nu putea să fie.
(Dan Costinaş)

“Pieziş” ©2010~M.C.
(Click pe foto pentru imagine mărită.)

Un mister care ma preocupa de ceva vreme, pe care inca nu am reusit sa-l elucidez.
Am gasit, in mai multe surse romanesti, poezia de mai jos atribuita lui Rudyard Kipling, fara a fi indicat vreun nume de traducator, sursa traducerii ori vreo trimitere catre original. Incepand “sapaturile”, am cautat-o, de pilda, aici: A COMPLETE COLLECTION OF POEMS, dar si aici: PROJECT GUTENBERG, fara succes, din pacate. Aveti vreo idee, este Kipling sau nu? Mie mi se pare ca da.
UPDATE: S-a dovedit ca nu Kipling este autorul. Ii multumesc lui Geko pentru precizare!

«Cu cât mai înspăimântătoare devine lumea, cu atât mai abstractă devine arta.» ~ Wassily Kandinsky

Abstracţionismul, poate cel mai controversat curent în artele plastice, nu este altceva decât un limbaj convenţional, elaborat din forme, linii şi culori. Viabilitatea lui a fost verificată în timp, dovedindu-se mai trainic decât altele mai puţin litigioase.

Au fost definite mai multe tipuri de abstract: unul geometric şi altul expresionist, un abstract liric opus unuia cerebral; nu de puţine ori ni se propune doar o sugestie, suntem adesea invitaţi să ne eliberăm de dogme, să dăm frâu liber imaginaţiei şi să stabilim singuri legăturile dintre diversele reprezentări posibile.

Întrebarea zilei:
Artă, moft sau bazaconie?

«În marţea aceea din iunie când a fost asasinat, arhitectul Lamberto Garrone se uitase de mai multe ori la ceas.» ~ Fruttero&Lucentini

Nu pot să pun capăt “serialului-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor, fără o încheiere pe măsură. Mai ales după acel foarte scurt prolog în care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care îl chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reuşit în cinci ani de studiu intens să înveţe doar două cuvinte în limba română: Elele, femeilelele! — şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili, urmat de opt episoade şic, vă invit astăzi să citiţi şi să comentaţi Epilogul: Continuare »