«Art can never exist without naked beauty displayed.» ~ William Blake

A sosit momentul ultimului episod din “serialul-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. După un foarte scurt prolog în care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care îl chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reuşit în cinci ani de studiu intens să înveţe doar două cuvinte în limba română: Elele, femeilelele! — şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili, urmat de şapte episoade şic, vă invit astăzi să citiţi şi să comentaţi al VIII-lea episod:

Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place, se spune pe la noi din moşi-strămoşi. Că dacă n-ar fi fost aşa, nici nu ar fi apărut conceptul de nud în artele frumoase. Goliciunea lui Adam şi aceea a Evei înainte de a păcătui sunt, înainte de a fi reprezentări ale Frumosului, mai curând ale Neprihănirii. Dar după episodul cu şarpele, erotismul şi formele dezgolite care desfată privirea s-au impus tot mai pregnant.

„Încercând imposibilul” este numele tabloului alăturat, al unuia dintre reprezentanţii de frunte ai suprarealismului (după ce a făcut un adevărat slalom printre alte curente: impresionism, cubism şi chiar futurism) belgian: René Magritte.
Se pare că el a încercat Imposibilul neîncetat. E celebră Pipa pictată de el, sub care a scris: „Ceci n’est pas une pipe.”
Un privitor l-a contrazis:
— Ba este o pipă!
Artistul nu a ezitat să îl pună la punct:
— Atunci încearcă s-o umpli tu cu tutun!

(v. aici Pipa cu pricina)

◊

Artistul orb picta un nud, de Ion Untaru (8 octombrie 2008)
Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Iubirea ta ispititoare
Oprea vapoarele pe mare

Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Pe când noi doi sub clar de lună
Visam o iubire nebună