15
Jul

Haiku

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

A short poem that uses imagistic language to convey the essence of an experience of nature or the season intuitively linked to the human condition. ~ The Haiku Society of America

În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

Alegerea de azi, 15 iulie 2010: trei poezii care evocă primăvara, din volumul Clopotul tăcerii (ediţie trilingvă: RO, EN, FR) de Florentin Smarandache:

Fragezi ghiocei
trag de sub zăpadă
primăvara.

*

Tânăr sunt,
ca un început
sub clopotul răsăritului.

*

Timpul deschide
fereastra unei clipe
şi se uită la mine.

Să spui atât de multe folosind atât de puţine cuvinte!
Un haiku este – de fapt – o fotografie: momentul este irepetabil, iar ceea ce ai surprins în cadru este doar lumina efemeră. Aceeaşi secundă, văzută din diverse unghiuri sau de către alţi ochi, străluceşte într-un mod diferit.
Şi pentru că sunt pasionat de fotografie, am să fac şi eu o încercare (de sezon):

Inspir arşiţa.
Planeta geme aprins
dorul de văzduh.

Tags:

This entry was posted on Thursday, July 15th, 2010 at 12:00 am and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

8 comments so far

 1 

the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw

(Intotdeauna mi s-a parut ca P.A.-ul e un fel de haiku in proza.)

July 15th, 2010 at 11:45 am
 2 

everybody lewd,
and you the only moral?
time to find a shrink.

(Uneori şi viaţa este tot un fel de haiku în proză.)

July 15th, 2010 at 11:46 am
 3 

Adaug şi eu câteva:

Şuvoi de ape:
Într-o secundă toate
Ploi, noroi şi crengi.

Prezentu-i negru:
Viitorul e mânjit
De ignoranţă.

Pioni ai sorţii,
Jucându-ne rocada
Pe şahul vieţii.

July 15th, 2010 at 5:05 pm
 4 

Excelente “radiografii”; se vede ca eşti foarte pasionată de fotografie:

1) Începutul sfârşitului sau doar neglijenţă crasă?
2) De ignoranţă mă tem cel mai tare; de aceea de la capătul tunelului…
3) În jocul de şah, rocadele sunt rezervate capului încoronat; pionii rămân, într-adevăr, ai sorţii…

July 15th, 2010 at 11:41 pm
 5 

imi cresc aripi
din umar
dor de zbor

July 16th, 2010 at 1:01 pm
 6 

soare asfinţit
simfonia broaştelor
onest Pax vobis!

July 16th, 2010 at 1:02 pm
 7 

Hai să-ţi răspund la fiecare punct în parte.

1) M-am gândit la potopul lui Noe, dar descrie foarte bine şi inundaţiile din acest an sau din alţii de pe la noi.
2) No comment… ai intuit bine
3) Ne credem regi in viaţa asta, deşi viaţa ne-a rezervat doar rolul de pioni şi atât.

Şi dacă la primul haiku, te-ai gândit la începutul sfârşitului, ţi-l voi scrie pe cel care se referă la FINAL:

Apocalipsa:
pe tărâmul Nimănui
apus de oameni.

Şi încă unul într-un ton mai optimist:

Copilăria:
Snoave şi clătite cu
Gust de cireaşă.

Seară frumoasă să ai!

July 16th, 2010 at 6:52 pm
 8 

Mulţumesc pentru răspunsurile suplimentare.

Despre FINAL:

ultimul moment
stârnit de omul modern
cădere în gol

Şi unul optimist:

trandafir galben
petalele plăpânde
parfum de amor

July 17th, 2010 at 8:51 pm