Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 24 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro. Dar nu chiar de tot, aşa că luaţi de vă amintiţi “Apelul” lansat în urmă cu vreo 4 luni, la fel de actual şi astăzi! (Am păstrat comentariile şi indignările originale):

Curat evoluţionism: de la “Iubiţi-vă pe tunuri” (Adrian Păunescu, 1980) la “Iubiţi-vă pe cactuşi” (Zia®ul de la 5, 2010)! Grădinile publice sunt destinate să ofere mediul propice unei plimbări plăcute şi reconfortante, alteori romantice şi misterioase, cel puţin din punctul meu de vedere. Zilele trecute hoinăream cu gândurile aiurea printr-un parc din ţara care ni i-a dăruit pe Picasso, Dalí, Goya, Velázquez şi Gaudí, precum şi pe Cervantes, Ibáñez, Unamuno şi Zafon când, brusc, am fost de-a dreptul oripilat de imaginea care mi-a apărut în faţa ochilor:

Iubiţi-vă pe cactuşi: silvian şi cristina

©2010~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maximă)

Dragii mei silvian şi cristina, încalc intenţionat regula elementară de a vă scrie prenumele cu majusculă, pentru că nu meritaţi. Nu invoc aici urgia divinităţii împotriva voastră, dar vă doresc ca până la sfârşitul zilelor să nu vă mai iubiţi altfel, ci doar pe pat de cactuşi şi să vă simteţi bine.

Iar dacă există viaţa de după moarte, să vă reîncarnaţi în două frumoase plante exotice, pe pielea cărora să scrijelească duioase şi fierbinţi cuvinte de amor bengos: ionela şi nicuşor sau silvia şi lucian ori, de ce nu, dana şi cătălin.

This entry was posted on Friday, July 16th, 2010 at 12:00 am and is filed under Galaxia "Diaspora", Indignari, Reluare. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

37 comments so far

 1 

Post scriptum:
Am reusit sa vi-l aduc in atentie cu aproape trei ore inainte de ora fixata initial; “semnatura” pe acest Apel inseamna un comentariu, o indignare, o injuratura printre dinti, cat de mici…

March 15th, 2010 at 12:03 am
 2 

Ce propui tu e prea simplu şi prea blând faţă de ce cred eu că ar merita, mai ales că ideea aia de prin anii ’60 sau ’70, nu-mi amintesc exact, cum că plantele ar simţi şi ar reacţiona la agresiuni fizice, chimice şi termice, a fost confirmată recent de frumoşii nebuni de la “Myth Busters”.

Mă abţin de ceva vreme să scriu aici un anumit banc, din dorinţa de a nu agresa sensibilităţi, dar de data asta se potriveşte ca urare pentru toţi Silvianii şi toate Ionelele din lume.

Bancul:
Mămica: Gigele, ce-ai vrea tu, un frăţior sau o surioară ?
Gigel: Păi, dacă nu te doare prea tare pizda, aş vrea o bicicletă.

Urarea: Ionelele să ne dea câte o bicicletă la fiecare, iar Silvianii să le conceapă !

March 15th, 2010 at 12:19 am
 3 

Chiar daca te-a enervat rau descoperirea mea, imi fac datoria de “moderator” si afisez semnul alaturat pentru bancul de mai sus; deontologia nu-mi permite sa cenzurez. 😀

March 15th, 2010 at 12:31 am
misu'L
 4 

Cu tot respectul cuvenit, Dane, nu cred ca vrei sa ma pornesc eu pe injurat 🙂
In alta ordine de idei, as propune sa scriem noi numele cactusului pe spatele lor. Cu un cui ruginit.

March 15th, 2010 at 12:58 am
 5 

Banuiesc ca preferi un raspuns onest, misu’Le; iata-l: NU, nu vreau sa te pornesti pe injurat!
Ca daca o faci tu, nu-mi ajunge avertismentul cu “18”; va trebui sa confectionez unul special: “36”, “54” sau chiar un multiplu mai mare. 🙂
Si daca e ruginit cuiul, nu risca o infectie, vreun tetanos, ceva?

March 15th, 2010 at 1:03 am
 6 

Trebuie sa marturisesc cu parere de rau si rusine ca de fiecare data cand calatoresc intr-o tara straina ma feresc sa vorbesc in limba materna in locuri publice, deoarece oamenii din anumite tinuturi au tendinta ca la auzul acesteia sa isi schimbe atitudinea fata de mine sau alti conationali de-ai nostri in una ofensiva. Cu alte cuvinte, nu sustin ca eu sau dvs. sau alti cititori ai Ziarului suntem cetateni model, insa probabil ca suntem cu mult mai civilizati decat Maricica sau Dana, Catalin, Silviana, Silvian etc. mentionati mai sus. Din pacate, strainii ne baga pe toti in aceeasi “cratita” cu apartinatorii neamului nostru care din diverse motive (educatie precara, indiferenta, snobism) adopta un comportament necorespunzator. Asa ca de fiecare data cand “hoinaresc cu gândurile aiurea printr-un parc din ţara care ni i-a dăruit pe Picasso, Dalí, Goya, Velázquez şi Gaudí, precum şi pe Cervantes, Ibáñez, Unamuno şi Zafon” prefer sa fiu silentioasa, decat sa mi se arunce priviri pline de ura, sau sa imi fie servite replici intepatoare, fara motiv. Aceste manifestari dovedesc, in opinia mea, doar faptul ca fiecare popor are “buruienile” sale.

March 15th, 2010 at 1:04 am
 7 

Nu pot sa fiu in intregime de acord cu prima parte a comentariului, din cel putin doua motive simple: 1) din fericire (sau din pacate, nici nu stiu cum ar fi mai bine sa spun), pe plantele respective nu erau scrijelite numai nume romanesti, mai exista si trogloditi apartinatori altor natii, dupa cum se poate deslusi in imaginile de mai jos:

Iubiţi-vă pe cactuşi: All Nations @ Iubiţi-vă pe cactuşi: All Nations

©2010~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginile la dimensiunea maximă)

si 2) de data asta chiar din fericire, o spun in cunostinta de cauza, majoritatea zdrobitoare a conationalilor nostri care traiesc in afara granitelor sunt oameni normali, sunt cetateni complet integrati in sistemele si mediile alese pentru a-si continua viata.

Astfel de barbarisme nu au neaparata legatura cu tara de provenienta, ci mai curand cu gradul de instructie, cu lipsa celor sapte ani de acasa, cu semi-analfabetismul cronic si cu anturajul.

March 15th, 2010 at 1:41 am
Mica
 8 

M-am enervat. Si asa-mi vine sa le pomenesc tot “cactusul” genealogic sau mai bine sa le doresc sa si-l bage in … loc de, cand le-o veni mai ceva decat vine trenul si sa nu se poata opri. Poate are efect de anticonceptional si scapa lumea de progenituri de idioti.

Pot sa-l rog pe misu’L sa ma ajute?

March 15th, 2010 at 2:09 am
 9 

Nu sunt adeptul unor masuri extreme, iar cand acestea sunt dublate de violenta, nici atat.
Dar in cazuri speciale ca acesta, stiu si eu?! “Autorii” semi-anonimi imi par a fi niste criminali in serie care, daca nu sunt intrerupti la timp, vor mutila alte si alte victime…

March 15th, 2010 at 2:13 am
 10 

Sunt total de acord cu dvs. Fiecare tara “se bucura” de barbarii sai. In opinia mea, cei de care vorbeam mai sus (care ne baga in aceeasi “cratita” cu scrijelitorii-de-cactusi) sunt barbarii lor. Consider ca oamenii instruiti, cei care au un minim de cultura si bun simt, realizeaza ca nu astfel de “calitati” leaga o natie si ca, dupa cum ziceam, fiecare tara are oamenii sai de calitate, precum si “buruienile” proprii. Dar si aici e ambiguu, deoarece depinde din ce perspectiva privim lucrurile. O “buruiana”-scrijelitoare-de-cactusi poate fi un bun muncitor, pe cand un om cultivat poate sa fie lenes. E un subiect greu de abordat.

March 15th, 2010 at 3:27 am
 11 

Sa ne luam sapele (cele legislative, evident) si sa incepem plivitul de primavara; sa facem cumva sa incercam starpirea raului de la radacina.

March 15th, 2010 at 3:33 am
 12 

Da, nici nu aveai de ce să le treci numele cu majuscule. La astfel de “obiceiuri” ar fi deja prea mult…

March 15th, 2010 at 4:26 am
 13 

Iau greu decizia de a incalca normele gramaticale, dar atata timp cat ei nu se sinchisesc de cateva reguli elementare de bun simt si de convietuire pasnica in societate, nu cred ca e cazul sa ezit prea mult.

March 15th, 2010 at 4:33 am
 14 

Sunt oarecum obisnuit cu astfel de barbarisme, ce-i drept pe cactusi nu am mai intalnit pana acum, dar sa nu uitam ca in padurile romanesti zac astfel de inscriptii pe copaci.

As avea si eu un tratament pentru ei: daca stiti cum se fac semne la vite, cu fierul incins aplicat pe piele, mi-as dori asa ceva inscriptionat pe fruntea lor. Aproape echitabil.

March 15th, 2010 at 8:54 am
 15 

Nu cred ca barbarii adevarati, navalitorii din inceputurile Evului mediu si, cu atat mai putin, cei din antichitate se iscaleau ori isi “publicau” marile iubiri pe tulpina plantelor.
Cat despre familia cacteelor, aceasta a “ales” sa aiba frunzele in forma de tepi datorita climei aride, dar si pentru a se apara de dusmani; din pacate i-a luat in calcul doar pe cei cu patru picioare…

March 15th, 2010 at 10:32 am
 16 

Pe mine ce ma doare nu este ca sufera planta, ceea ce de altfel nu cred sau nu imi pun problema asa. Ma doare ca nu se respecta o conventie, aceea a spatiului public. Oricum, din partea gradinii botanice ar exista o solutie: sa creeze o zona speciala cu plante pe care se poate scrie, sau, daca sensibilitatea este atat de mare fata de plante, un panou mare pe care fiecare sa-si lase numele. Exista un hotel in Benidorm unde poti sa lasi o piatra in hol cu numele tau scris pe ea. Ma gandesc la ceva de acest gen.

March 15th, 2010 at 11:29 am
 17 

Nu cred ca solutia gen “pietrele de la Benidorm” e viabila in acest caz.
Sunt, mai degraba, adeptul unor operatiuni de tip comando-ecarisaj pentru starpirea acestor nelegiuiti scribi de ocazie.

March 15th, 2010 at 11:33 am
 18 

Este trist sa vad la ce nivel de iresponsabilitate au ajuns oamenii. Eu propun sa plantam cu totii, cei care putem, un copacel, o mica floare, orice; impotriva prostiei nu avem alta arma decat atitudinea noastra pozitiva.

March 15th, 2010 at 3:01 pm
 19 

Draga Giovanni, multumesc pentru comentariu.
Am fost de multe ori in Italia, dar nu-mi amintesc sa fi vazut asemenea semne de cruzime si lipsa de elementar respect fata de civilizatie.

March 15th, 2010 at 3:03 pm
Mihaela
 20 

Hmmm, m-a izbit imaginea. Saptamana trecuta am ajuns in Marina d’Or, am trecut si prin parcul de pe malul marii, cu greu observi un catus fara cicatrici. Din pacate numele prostilor apar si pe usile de la toalete, ziduri de la cetati si altele.

March 15th, 2010 at 4:59 pm
 21 

Intr-adevar, imaginile pot fi oarecum socante pentru privitori normali, dar neavizati. Imi cer scuze pentru orice incovenient creat.

March 15th, 2010 at 5:03 pm
nusa
 22 

mi se pare ca acel cactus era in lada cu gunoi, putrezit, de ce credeti ca azi e unu aprilie?

March 15th, 2010 at 9:22 pm
 23 

Va spun cu certitudine ca nu era in lada cu gunoi, l-am vazut cu propriul meu ochi (SONY-Cyber-shot® HX1); de altfel, va puteti convinge si singura, printr-un simplu clic aici.

March 15th, 2010 at 9:23 pm
L.C
 24 

“Una din farsele cele mai crude pe care natura le joaca omenirii este aceea ca nu aranjeaza, de-a lungul vietii noastre, ca sa pastram un echilibru între însusirile mintii si ale sufletului si calitatile aparente ale trupului.”

March 15th, 2010 at 11:02 pm
 25 
E din «Lamberto Malatesta»?
March 15th, 2010 at 11:03 pm
horia
 26 

O imagine a grotescului… sublim. Mi-a placut blestemul romanesc pe care-l proferati, demn de interpretarea Mariei Tanase.

March 16th, 2010 at 12:03 am
 27 
Multumesc pentru comentariu.

March 16th, 2010 at 12:13 am
Solomon
 28 

Nu, d-nă/d-şoară Nuşa. Am văzut şi eu acei cactuşi. Ei există în parc. Văzând astă seară imaginea din “ziar”, mi-a sărit în ochi numele Silvian şi mi-am amintit unde l-am văzut. L-am reţinut pentru-că nu-l întâlneşti prea des, dar şi pentru că mi-a plăcut. Păcat de nume că are un asemenea purtător: un netrebnic.
Mă abţin, cu greu, de la a califica modul acesta de a forţa pătrunderea în memoria privitorilor cu două nume şi nimic mai mult, nume care, oricum, nu vor spune nimănui, niciodată, nimic.

Închei cu: “Some are wise, and some are otherwise.”

March 16th, 2010 at 2:13 am
Solomon
 29 

Mulţumesc d-lui./d-nei. L.C pentru frumosul citat. Trebuie reţinut.

March 16th, 2010 at 2:18 am
 30 

Citatul apartine lui Giuseppe Rovani (1818-1874); ceea ce nu stiu sigur, e daca a fost preluat din cartea “Lamberto Malatesta” sau din alta scriere…

March 16th, 2010 at 2:26 am
nusa
 31 

?Os digo¿ en Oropesa he visto como la gente ponía sus nombres sobre las serpientes que andaban sueltos en la selva salvaje

March 16th, 2010 at 1:14 pm
 32 

Şarpele casei, de Marin Sorescu

Venea din curte şi intra într-o gaură
Din beciul casei.
Era un şarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: – Uite şarpele, uite şarpele!

Şi baba: – Nu da în el,
Că ăsta e şarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdată nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumătate de an, ori un an,
Iar l-a văzut. Şi l-a lovit c-o măciucă.
Se încolăcise pe ciomag şi el a ridicat
Ciomagul în sus, şi era să-i cadă în cap.

Se zvârcolea să moară.
Şi la urmă i-a părut rău.
Da’ ce s-a supărat mama când a aflat!
Şi când ne-a ars, mai târziu, casa
Zicea: “Vezi? Ai omorât şarpele casei…”

March 16th, 2010 at 1:33 pm
adriana
 33 

cu intirziere, dar cu la fel de multa indignare, spun ca e absolut revoltator sa vezi cum doi oameni care – zic ei – se iubesc considera ca e minunat sa isi pecetluiasca iubirea scrijelind-o pe o alta fiinta. cred foarte tare ca plantele sufera daca sint supuse unor asemenea tratamente si mai cred ca indivizii care simt nevoia unor asemenea gesturi sufera – dincolo de lipsa cronica de bun-simt, maniere, sapte ani de acasa si nu in ultimul rind inteligenta – de un soi de exhibitionism cretinoid. oare de ce trebuie neaparat sa afle toti vizitatorii gradinii despre ei doi ?! si de ce pe cheltuiala unei plante nevinovate ?

de multe ori, constat, exista in sufletul unora zacaminte de agresivitate incredibile si nebanuite. oare daca ar face un copil ar scrie si pe el ?

si BTW, asta ma face sa reiau o idee mai veche, poate aparent extrema si usor deplasata in context, dar cu bataie lunga: cred cu tarie ca, intr-o lume in care trebuie sa dai examen ca sa devii vatman, ar trebui sa dam examen si ca sa devenim parinti…

continuind o idee de mai sus, poate n-ar fi rau sa adaugam si paragraful asta pe spatele celor doi – asa, preventiv… si cu acelasi cui ruginit. ca poate infectia n-a functionat din prima 😉

March 16th, 2010 at 2:14 pm
 34 

Multumesc pentru “semnatura”-ti indignata si pentru raspunsul complet si, totodata, foarte complex; pentru ca eu nu sunt un orator stralucit, i-am admirat intotdeauna pe cei care au mereu toate cuvintele cu ei – categorie din care, cu prisosinta, faci parte. 🙂

Din pacate aceste “zacaminte” exista, sunt al naibii de reale, dar nu reprezinta echivalentul bogatiilor subsolului, ci mai degraba al namolului infect din vulcanii noroiosi.

Apropo de examenul pentru a deveni parinte, cred ca e extrem de mic numarul celor care l-ar lua din prima; ca si in cazul vatmanilor, de altfel.

Daca nu functioneaza cuiul cel ros de rugina, sa incercam cu vreun “brain piercing” sau lobotomie fara anestezie?

March 17th, 2010 at 3:17 am
 35 

M-a durut, aproape fizic, când am privit fotografia…

March 17th, 2010 at 6:03 pm
 36 

În popor se spune: dacă ar durea prostia, ar fi pline spitalele de suferinzi…
Din păcate, dragă Călin, se pare că neghiobia nu doare la purtător, suferinţa îi afectează tot pe cei zdraveni la mintea lor. Nici măcar suedezii nu s-au născut gata civilizaţi de la natură, dar au fost foarte repede îndreptaţi printr-o legislaţie aspră. Şi, mai ales, prin aplicarea ei.

March 18th, 2010 at 3:01 am
nusa
 37 

ce iluzie optica! :))

March 18th, 2010 at 9:11 pm