“Ars longa, vita brevis.” ~ Hipocrat
Că un bun biograf trebuie să fie el însuşi un scriitor talentat, nu încape în discuţie. Nu recomandăm reţete: cât reprezintă compilaţie şi cât este contribuţie proprie, depinde de mai mulţi factori; există biografi “regizori” – care montează totul din umbră, iar alţii de tipul “regizor-actor” – care ies în lumina reflectoarelor alături de protagonist. Pagini scrise cu har, ori numai liste cu fapte şi date contabilizate, acesta e deja alt subiect. O categorie aparte (şi, dintotdeauna foarte sensibilă) de astfel de expuneri este reprezentată de Biografiile unor personalităţi aflate încă în viaţă.
Întrebările zilei:
Care este persoana marcantă (din orice domeniu şi care trăieşte oriunde pe planetă) despre care credeţi că v-ar face plăcere să scrieţi; şi cât de obiectivă poate să fie o biografie scrisă în timpul vieţii protagonistului?
Imagine: Hipocrat, părintele Medicinei.
De ce el? Ca să nu se supere niciun biograf…
incitanta provocare la inceput de saptamina…
BUNA DIMINEATA
hmmm!… sa ma incumet a scrie despre un MARE contemporan?
la ora aceasta, dupa ce am mai citit alte pagini din arhiva ziarului, in pauza, cu cafeaua alaturi,
ma gindesc la dl Prof Balaceanu Stolnici, iar de prin alte parti, la Regele Juan Carlos [oricum, subiectivitatea se va simti…];
poate in alt moment as alege alte personalitati (nu…nume)
O SAPTAMINA CU SPOR !
Mulţumesc pentru vizită şi pentru urări!
Nominalizări acceptate.
Suntem subiectivi pentru că suntem oameni. Roboţii sunt obiectivi şi nici măcar nu e meritul lor. 🙂
De ieri tot incerc sa gasesc o personalitate marcanta a timpului nostru demna de o asemenea biografie. Si nu prea imi iese. Astfel, am ajuns sa ma intreb: Oare, intr-adevar nu mai exista oameni valorosi, sau avem tendinta sa ridicam trecutul si trecutii pe un piedestal, minimalizandu-le valoarea celor in viata (poate pentru ca par a fi mai.. tangibili, reali, iar pe cei care au fost ajungem sa ii invaluim intr-o alura mitica)? Si, ati observat cum, dupa ce o astfel de personalitate trece in nefiinta, avem tendinta de a o intelege, aprecia si poate chiar de a-i supraestima valoarea? Stiu ca este o tema larg dezbatuta, poate chiar si pe acest Ziar, dar nu pot sa nu o readuc in discutie, deoarece ma revolta. Nu stiu care e raspunsul, daca intr-adevar toti oamenii valorosi au existat intr-un trecut indepartat, sau nu stim noi sa apreciem ce avem pana nu pierdem, dar as vrea doar ca atunci cand mai trece un personaj marcant in nefiinta sa nu mai inceapa toti cu elogiile lor ipocrite. O sa ma gandesc in continuare la un raspuns pentru intrebarea dvs.
Părerea mea:
Oameni valoroşi au existat din cele mai îndepărtate vremuri, există astăzi şi vor continua să existe încă multe milenii de aici înainte (probabil chiar şi după ce Terra nu va mai fi locuibilă!).
În trecut erau, oricum, mult mai puţini şi nici istoria nu a fost la fel de darnică cu toţi: despre unii a păstrat mai multe informaţii, despre alţii mai puţine, iar despre cei mai mulţi…deloc!
Astăzi, mijloacele de informare au evoluat, ştiinţa şi cultura contemporane s-au modernizat, avem Valori în aproape orice domeniu, trebuie doar să le recunoaştem meritele şi contribuţiile.
m-am gandit la modul foarte serios ca mi-ar placea sa-i scriu biografia adei milea…dar tot la fel de serios nu cred ca este OK sa apara biografia cuiva inca in viata…poti face lucruri care sa-ti anuleze munca chiar si in ultimele zile din viata, plus ca ceva ani trecuti de la moartea cuiva face sa se sedimenteze opera sa…