«A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu.» ~ Schopenhauer
Întâlnim problema fumatului pe toate gardurile europene; maimarii Uniunii susţineau de curând că anual mor, numai datorită fumatului pasiv, aproape 100.000 de persoane. RIP, dar nu despre fumat e vorba astăzi, ci despre citit. Cititul pasiv.
Una dintre marile edituri româneşti foloseşte drept slogan formula “Cititul nu dăunează sănătăţii”. O alegere inspirată, dar ce ne facem cu cei care nu citesc, dar adoră să fie în centrul atenţiei? Învaţă câteva cuvinte rare pe de rost şi fac paradă de spoiala lor de doi bani. Pe aceştia îi numesc eu cititorii pasivi. De ce unora le place să citească şi altora nu? De ce ar trebui să citim? Ce citim? Cum să citim? – sunt doar câteva întrebări simple, directe; dacă încercăm măcar să ne imaginăm câte un răspuns sincer (între patru ochi cu propria conştiinţă), deja am schiţat un mare pas înspre rezolvarea dilemei.
De ce (să) mai citim?
– pur şi simplu pentru a învăţa ori a afla ceva nou;
– pentru a mai auzi şi alte păreri, altele decât cele proprii;
– ca antidot împotriva plictiselii, ori pur şi simplu pentru amuzament;
– ca mijloc de a-i înţelege şi a-i accepta pe ceilalţi;
– pentru a avea subiect de discuţie cu alte persoane preocupate de aceleaşi teme;
– pentru antrenarea imaginaţiei;
– este imperios necesar atunci când suntem dascăli;
– este absolut obligatoriu înainte de a ne apuca să scriem noi înşine…
Mă opresc aici pentru a vă da posibilitatea să continuaţi lista.
– pentru imbogatirea vocabularului;
– pentru a face analogii cu situatii din viata reala, astfel ajungandu-se la raspunsuri neasteptate.
– pentru a învăţa să vorbim, dar şi să “ascultăm” mai bine;
– pentru a deveni mai inventivi, dar şi mai creativi, indiferent de domeniul de activitate.
How To Kill ‘To Kill A Mockingbird’
(A teenage girl and her mother enter the store and walk over to the counter.)
Me: “Hello, can I help you with something?”
Teen: “Yeah, like, do you have, like, To Kill a Mockingbird?”
Me: “Yes we do. If you could follow me please.”
(I lead them to the book’s location, where we have two different copies.)
Teen: “Mom, pick the smaller one!”
Mother: “Honey, you know that doesn’t make the story shorter, right?”
Teen: “Oh.”
«I would be most content if my children grew up to be the kind of people who think decorating consists mostly of building enough bookshelves.» ~ Anna Quindlen
La lista lansată, aş adăuga:
– pentru îndepărtarea, măcar pentru scurte perioade, a gândurilor care ne stăpânesc mintea şi ne copleşesc încă mult timp, dacă nu chiar tot restul vieţii, după pierderea cuiva drag.
În fiecare carte descoperim câte un crâmpei din propria viaţă, iar cu fiecare lectură ne îmbogăţim câte puţin cunoştinţele despre noi înşine.
Dar au spus-o alţii mai bine:
«Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit.» ~ Gabriel Liiceanu
Citeşti pentru că eşti prea mare să-ţi mai spună părinţii poveşti. 😀
«Cartea a ajuns, între altele, modă, necesitate colocvială, blazon individual, monedă de schimb, subiect de “fiţe”.» ~ Dan C. Mihăilescu