9
Aug

Pygmalion altminteri

   Posted by: Dan   in Arte la superlativ

«Mi-am dorit întotdeauna să fac culorile să cânte.» ~ Paul Delvaux

PYGMALION, de Paul DelvauxLes thèmes récurrents de Paul Delvaux se caractérisent par la représentation de femmes nues, d’hommes habillés en costume et de jeunes éphèbes dans une attitude hiératique

Pygmalion ~ (1939, găzduită în Les Musées royaux des Beaux-Arts de Belgique) ~ este una dintre picturile cele mai reprezentative ale artistului belgian. Mitul inversat, femeia înamorată de statuia-mascul-perfect, datează din perioada în care Delvaux îşi inventa propriile canoane suprarealiste, fiind oarecum dezamăgit de colegii de generaţie, dar şi influenţat de Népo – de Chirico, părintele mişcării La scuola metafisica în artă.
[ ©Imagine: Paul Delvaux Foundation ]

This entry was posted on Monday, August 9th, 2010 at 12:00 am and is filed under Arte la superlativ. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

5 comments so far

 1 

Recunosc că nu sunt un priceput al acestei arte, dar când am ocazia mai admir câte un tablou în vreo galerie. Ce îmi place în schimb este acel citat al pictorului probabil fundamental pentru ceea ce înseamnă pictură.

August 9th, 2010 at 4:41 pm
 2 

Bine ai revenit!
Nu este necesar să fii un istoric de artă ca să-ţi placă (sau să nu-ţi placă), să te emoţioneze (ori nu) un tablou oarecare. E aproape la fel ca atunci când constaţi că îţi place un anumit fel de mâncare, nu este neapărat necesar să ştii toate ingredientele folosite şi nici procesul tehnologic…

Referitor la citat, da, e genial; cred că noi toţi, în cercul nostru strâmt, ar trebui să facem lucrurile să cânte. Şi să ne mândrim cu asta!

August 9th, 2010 at 4:42 pm
 3 

Aduce un pic a Magritte.

August 9th, 2010 at 9:28 pm
 4 

Foarte pertinentă observaţia ta!
Aduce chiar un pic mai mult, aş zice eu… Deşi ambii s-au născut foarte aproape de sfârşitul sec. al XIX-lea (unul în 1897 şi celălalt în 1898), deşi belgieni amândoi, nu se poate spune că au fost foarte apropiaţi; ba chiar dimpotrivă! Avantajul (dacă putem să-l numim aşa) lui Delvaux a fost acela că a trăit/creat până la 96 de ani, spre deosebire de Magritte care s-a stins la doar 68…

Lucru cert totuşi, recunoscut cu fiecare ocazie de către Delvaux, că a fost influenţat (pe lângă titanii Giorgio de Chirico şi Salvador Dali) şi de René Magritte. Motive picturale ca nudurile nostalgice de femeie, dar şi bărbaţii cu gambetă, sunt evident preluate de la creatorul celebrei Pipe. Mai multe detalii despre formarea şi arta lui Paul Delvaux, aici.

August 9th, 2010 at 10:45 pm
Mica
 5 

August 10th, 2010 at 12:39 am