«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale

Ca să nu vă ţin ca pe jar, să nu rămână fără răspuns eventuala dv. întrebare “Ce sărbătorim?” am să vă răspund cât se poate de abrupt: nimic. Nu aniversăm 130 de ani de la naşterea lui Guillaume Apollinaire, nici nu-i serbăm, de ziua lor, pe Mihai Mălaimare ori pe Emil Hurezeanu. Nu bem în cinstea celor 1878 de articole apărute până astăzi (exclusiv acesta!), a celor 4110 comentarii şi nici măcar în onoarea celor 15424 de comentarii-spam blocate automat. Aş fi vrut să vă spun astăzi, cu bucurie, că se împlinesc fix 512 ani de când lui Michelangelo i s-a comandat Pietà şi cât de fericit a fost el în acea zi. Dar nu, astăzi, într-o banală zi de 26 august, am să deschid uşile Zia®ului de la 5 pentru o perioadă de trei zile şi vă aştept în vizită. Vă amintiţi imaginile acelea devenite deja standard pentru, de pildă, Ziua porţilor deschise la Palatul Cotroceni? Câte un pensionar mai puţin timid, după ce a stat la coadă câteva ore bune să poată intra, se aşează pe scaunul Preşedintelui sub “privirile” lacome ale obiectivelor camerelor TV. Ei bine, inclusiv asta puteţi face în următoarele 72 de ore, scaunul Mogulului de la 5 fiind vacant trei zile…
Vă invit să bântuiţi, comentaţi, criticaţi, lăudaţi etc. pe unde doriţi, în limita celor 110 rubrici preexistente. Mă aştept să scrieţi dv. Zia®ul în această perioadă, începând chiar de azi; să povestiţi ceva, oricât de scurt/lung doriţi, indiferent dacă e întâmplare adevărată sau doar o plăsmuire, realitate palpabilă ori fantasmagorie. Haideţi să compensăm împreună, măcar parţial, din urâţenia şi anormalitatea lumii care ne înconjoară. Prelucrez puţin sapienţa din zisele lui Lenin şi vă îndemn cu drag: Comentaţi, comentaţi, comentaţi! Scrieţi ce vreţi, unde vreţi. Concluziile le vom trage, ulterior, împreună.

Am ales varianta online şi pentru sesiunea de azi a picnicului din acelaşi motiv prozaic: şi anume, strict din considerente de confort; ce ne facem dacă începe ploaia? Sau dacă nu ajung scaunele? Ori nu găsiţi loc de parcare în apropiere? Iar nefumătorii ar fi – cu certitudine – deranjaţi de norii grei din încăpere, nu credeţi? Aşa, virtual, totul se simplifică: fiind conectaţi la internet, bănuiesc că toţi au un acoperiş deasupra capului şi nu riscă să le cadă ploaia direct pe tastatură (iar dacă cineva foloseşte modem USB stick, poate să intre în maşină sau într-o cafenea); mai cred că fiecare are un scaun propriu sub şezut şi mijlocul de transport parcat bine-mersi; iar problema fumului nu mai este o problemă. Astfel, poa’ să ningă, poa’ să plouă!
Vă mulţumesc anticipat pentru participare.

UPDATE: După mulţumirile anticipate de acum trei zile, urmează şi cele de azi, post festum.
Am răspuns deja la mai mult de jumătate din comentarii şi intenţionez să continui dimineaţă. Mulţumesc pentru înţelegere.