Picnic la marginea Zia®ului

Posted on 26/08/2010

«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale

«Zia®ul de la 5»Ca să nu vă ţin ca pe jar, să nu rămână fără răspuns eventuala dv. întrebare “Ce sărbătorim?” am să vă răspund cât se poate de abrupt: nimic. Nu aniversăm 130 de ani de la naşterea lui Guillaume Apollinaire, nici nu-i serbăm, de ziua lor, pe Mihai Mălaimare ori pe Emil Hurezeanu. Nu bem în cinstea celor 1878 de articole apărute până astăzi (exclusiv acesta!), a celor 4110 comentarii şi nici măcar în onoarea celor 15424 de comentarii-spam blocate automat. Aş fi vrut să vă spun astăzi, cu bucurie, că se împlinesc fix 512 ani de când lui Michelangelo i s-a comandat Pietà şi cât de fericit a fost el în acea zi. Dar nu, astăzi, într-o banală zi de 26 august, am să deschid uşile Zia®ului de la 5 pentru o perioadă de trei zile şi vă aştept în vizită. Vă amintiţi imaginile acelea devenite deja standard pentru, de pildă, Ziua porţilor deschise la Palatul Cotroceni? Câte un pensionar mai puţin timid, după ce a stat la coadă câteva ore bune să poată intra, se aşează pe scaunul Preşedintelui sub “privirile” lacome ale obiectivelor camerelor TV. Ei bine, inclusiv asta puteţi face în următoarele 72 de ore, scaunul Mogulului de la 5 fiind vacant trei zile…
Vă invit să bântuiţi, comentaţi, criticaţi, lăudaţi etc. pe unde doriţi, în limita celor 110 rubrici preexistente. Mă aştept să scrieţi dv. Zia®ul în această perioadă, începând chiar de azi; să povestiţi ceva, oricât de scurt/lung doriţi, indiferent dacă e întâmplare adevărată sau doar o plăsmuire, realitate palpabilă ori fantasmagorie. Haideţi să compensăm împreună, măcar parţial, din urâţenia şi anormalitatea lumii care ne înconjoară. Prelucrez puţin sapienţa din zisele lui Lenin şi vă îndemn cu drag: Comentaţi, comentaţi, comentaţi! Scrieţi ce vreţi, unde vreţi. Concluziile le vom trage, ulterior, împreună.

Am ales varianta online şi pentru sesiunea de azi a picnicului din acelaşi motiv prozaic: şi anume, strict din considerente de confort; ce ne facem dacă începe ploaia? Sau dacă nu ajung scaunele? Ori nu găsiţi loc de parcare în apropiere? Iar nefumătorii ar fi – cu certitudine – deranjaţi de norii grei din încăpere, nu credeţi? Aşa, virtual, totul se simplifică: fiind conectaţi la internet, bănuiesc că toţi au un acoperiş deasupra capului şi nu riscă să le cadă ploaia direct pe tastatură (iar dacă cineva foloseşte modem USB stick, poate să intre în maşină sau într-o cafenea); mai cred că fiecare are un scaun propriu sub şezut şi mijlocul de transport parcat bine-mersi; iar problema fumului nu mai este o problemă. Astfel, poa’ să ningă, poa’ să plouă!
Vă mulţumesc anticipat pentru participare.

UPDATE: După mulţumirile anticipate de acum trei zile, urmează şi cele de azi, post festum.
Am răspuns deja la mai mult de jumătate din comentarii şi intenţionez să continui dimineaţă. Mulţumesc pentru înţelegere.

67 thoughts on “Picnic la marginea Zia®ului”

  1. Ooo, ”Tiranul” a fugit! :)))))
    Putem face orice? Chiar orice???
    Să scoatem limba la ceilalți comentatori? Să zicem bancuri? Să punem muzica tare, că amenda o plătește gazda când se întoarce?
    Yupiiiii, trai nineacă! 😀

  2. Orice, cu două excepţii notabile: fără politică şi fără fotbal!
    Nerespectarea legilor (scrise ori nescrise) nu exonerează pe nimeni de amendă. 😛

  4. Pristanda:
    Curat bâlci, coană Adelo!

    Păi mai are azi cineva timp să stea şi să numere steagurile?
    Mulţumesc de vizită. Welcome, anytime! – ca să citez din clasici.

  5. @Dan
    Pai si care mai e farmecu ? Nu se pricep toti la politica si la fotbal ? Chiar asa, ne seduci ca ne lasi sa ne facem de cap, dupa care o trantesti pe aia cu amenda ? 🙂

  6. O amendă de aici, una de dincolo, aşa se adună bani la bugetul Zia®ului… 😉

  8. Revoltă, ai?! Bine…
    Să nu uit să-mi notez în agendă ameninţarea asta cu lovitura de palat şi confiscarea Zia®ului. Da, în agendă, chiar lângă recenzia pozitivă pentru “Hiatus”… 😛

  10. Cu o singură condiţie:
    – dacă soţiile noastre nu vor citi comentariile…

  14. Nu, nu puteam, Oana, că începe cu ”p”! N-ai văzut că cuvintele care încep cu litera asta sunt prohibite? Și alea care încep cu ”f”! ;))

  15. Ştiaţi că există în limba română un cuvânt care începe cu “pf”?
    PFUI (DEX 98).

    Prin extensiune, The PF-word. 😀

  20. Eu ascult muzica lautareasca, am langa mine un pahar cu vin! Nu mi se alatura nimeni?



  23. Cu toată interdicţia, iată câteva versuri (amenda o plăteşte autorul: George Coşbuc)

    POLITICĂ

    Tremuri şi vorbind te-neci-
    Parcă stai de silă!
    Vrei să pleci! De ce să pleci?
    Cât eşti de copilă!
    Dacă ai ceva să-mi spui,
    Spune-o verde, fată,
    Asta e, ori asta nu-i,
    Ca să ştiu odată.

    Că ai tată cu opt boi
    Că te joci cu banii,
    Că vro câţiva-n sat la noi
    Te peţesc cu anii,
    Că purtată-n sân te vezi
    De mătuşi de toate:
    Spune-mi pentru asta crezi,
    Pentru asta poate?

    Ori îţi par eu prea sărac,
    Să mă prind cu tine,
    Ori nu-ţi sunt de-ajuns pe plac?
    Bine, fată, bine!
    Când mă vezi pe drum, tu pleci.
    Nu mă laşi în casă-
    Tot atât cât douăzeci
    Altele mă lasă !

    Crezi de dor că nu mai pot
    Şi mi-e teamă tare
    Că mă laşi cu dor cu tot?
    Prea te-ncrezi, îmi pare.
    Spune-mi tu, când te-am rugat
    Să-mpărţim cununa?
    Sunt destule fete-n sat
    Şi-mi găsesc eu una!

    Plângi? Dar am vorbit glumind.
    Tu de-o lună-ntreagă
    Te-ai ferit să te cuprind-
    Mori de asta, dragă ?
    Cum zâmbeşti de drăgălaş!
    Când oi vrea de-acuma
    Să te strâng, să nu mă laşi,
    Dar pricepe-mi gluma!

  27. Ce interesant, Sir Dan! Citesc cartea căreia îi faci reclamă în luna august. Doar că în limba română. Mihaela mi l-a recomandat pe autor, ocazie cu care îi mulțumesc. 🙂

  28. Aha!
    Acum v-am prins pe amândouă “la mantinelă”: ce zici de propunerea mea ca, după ce o termini de citit, să scrii pentru Zia® o scurtă recenzie? Poate aşa se prinde ruşinea de Mihaela şi nu mai ezită să scrie, la rândul ei, câteva cuvinte despre “Hiatus”? 😉
    Haideţi doamnelor, de ce nu profitaţi acum, până mai sunt generos cu spaţiul editorial?

  31. Ma alatur si eu grupului vesel si galagios : la mai multe articole, comentarii, concursuri, subiecte interesante ! 🙂

  32. Mulţumesc Leo(ness),
    pentru vizită şi pentru frumoasele urări.
    Oricând ai câteva secunde(.com) libere, eşti bine(re)venită!

  33. Dane, Dane… ai mare curaj să pleci de acasă şi să mai laşi şi uşa deschisă. 😀 S-ar putea să găseşti casa… mult prea plină de gândurile celor care vor intra în lipsa ta. Sper să găseşti numai gânduri frumoase şi hazlii.

  34. Carmen, Carmen…
    aşa-s eu de felul meu câteodată (inconştient de) curajos şi nu am dat-o în bară prea des.
    Cât despre uşile deschise, s-a dovedit că ai avut dreptate: am găsit multe gânduri frumoase, inclusiv acelea legate de o tentativă de lovitură de palat, dar şi intenţii de a aborda subiecte tabu. 😀

  36. Lyrics:
    Mum mum mum mah
    Mum mum mum mah
    Mum mum mum mah
    Mum mum mum mah
    … Oh, oh, oh …

  39. știm că nu va fi un picnic capcană cum am
    O invitație la un picnic pentru ora 5, neașteptată și acceptată cu bucurie după o clipă de chibzuintă, dintr-o anume temere: lume aleasă, gazda – un aristocrat sadea de modă nouă. Ok, ne facem curaj și hotărâm să mergem și să privim discret, de pe margine. Ne conformăm, desigur, cerințelor menționate pe invitație…; emoții, gândul renunțării, dar, pe înserat, purcedem la drum; știm că nu va fi un picnic capcană cum ar fi la Boris şi Arkadi Strugatsky și nici cu aventuri gen William Inge, cu toate că suntem pe un teren unde spiritul hispanic se simte puternic și ciudat de bine împăcat cu cel englez(esc), nu ne gândim nici la Fernando Arrabal; ne-ar place să nimerim la un castel de ciocolată cu nuci glazurate, cu alune și vanilie, dar cu siguranță vor fi muzică, poezie, schimburi de replici care țin mintea trează și vor fi litri de cafea la dispoziție și alte delicatessuri.
    Ajungem cu întîrziere, ne găsim un loc plăcut și retras și lăsăm gândul și privirea să se bucure de tot ce poate cuprinde.
    …
    privim, savurăm cafeaua, ascultăm, salutăm politicos atunci cînd este cazul și ne amintim de Terţinele lui Ștefan Baciu:
    Acuma, când zilele trec iute şi toamna întârzie
    Aş vrea să stau cu tine în tren sau într-o vie
    Şi să privim cum norii, de ploaie, se sfâşie.

    Terţinele cântate sunt albe vise numa,
    Eu însă pentru toamna ce ne îneacă via
    Şi pentru tine, bună prietenă de-acuma,
    Îmi scot, ca în biserică, spre ceruri pălăria.
    … dar este încă vară, mai sunt cîteva zile de vară
    where music flows
    and tempers flare
    and lullabies fill the air.

    Hei, gata! Nu suntem la noi acasă și –oricum- am abuzat de politețea și amabilitatea gazdei și a celorlalti invitați, este timpul să mulțumim și să plecăm
    Am mai vrea să îndrăznim a-i spune gazdei noastre cuvintele lui PUCK:
    Într-o bună zi,
    Voi plăti cum se cuvine
    Gândul voitor de bine.
    Da! A fost visul unei nopți de vară …

    Dar petrecerea continuă

    (nouă ne este greu să alegem între cele de mai jos)



  40. Nu au fost şi nici nu vor fi vreodată capcane montate pe acest Zia®. Mă bucur că, după acea matură chibzuinţă, în final aţi acceptat invitaţia.

    Terţinelor lui Ştefan Baciu le contrapun un haiku semnat Nichita Stănescu (“Autoportret”):

    Întunecând întunericul,
    iată
    porţile luminii.

    şi încă o strofă din aceeaşi poezie, semnată Mary Hamrick:

    …
    Spider-blue legs peddle tales
    as gossips-a-brewing
    and roaming by my streets.
    …

    Iar dacă vă este greu să alegeţi, am să o fac tot eu (doar de această dată!):

  41. « Miţa a trecut de Titu! »

    Sunt impresionat de mobilizare, de aceea mă fac că nu observ tentativele de “lovitură de Ziar”. În seara asta, probabil mult după asfinţit, sper să ajung înapoi şi să prind măcar artificiile de final.
    Voi răspunde fiecărui comentariu în parte. O sâmbătă plăcută tuturor!

  47. Eu le-aş intitula, la pachet, Îţi mai aduci aminte, doamnă?

    Măi dragă!
    După câte observ eu pe aici, ţi s-a cam făcut dor de o globe-trotter-eală de-aia de-a noastră.
    (Mai ai şi tu puţintică răbdare…) 😀

Comments are closed.