« Definiţie: Poezia este ceva indefinibil; este dragoste şi ură, aproape şi departe, război şi pace, Adam şi Eva, foc şi apă, alb şi negru, pământ şi aer, sunet şi tăcere, eden şi gheenă, este – mai pe scurt – deopotrivă totul şi nimic. »
Brain storming: Sunt convins că veţi reuşi să definiţi Poezia mult mai inteligent decât palida încercare de la începutul articolului; asta bonus, pe lângă votul obligatoriu de mai sus. 😉
Poezia?
Un blitz de la Dumnezeu, cum zicea Marin Sorescu. 🙂
Mihai Eminescu – Ce suflet trist…
Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti,
De-au incaput numai in el
Atatea suferinti?
Ce suflet trist si far’ de rost
Si din ce lut inert,
Ca dup-atatea amagiri
Mai spera in desert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mari,
Luati-ma cu voi!
“Este foarte greu să translezi în noţiune ceea ce nu are caracter noţional. Poezia nu are caracter noţional, deşi foloseşte noţiunea ca şi cărămidă în construcţie. Sensul ei final este un sens emoţional, metaforic şi vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână şi foarte păgubitor.” ( Nichita Stănescu )
Am ales Panait Cerna şi nu întâmplător. Azi, venind spre casă m-au însoţit versurile poeziei “Celei aşteptate”. E o poezie a adolescenţei, dar cu un mic efort mi-am amintit-o.
Şi pentru asta, simt că trebuie să redau o definiţie a poeziei, aşa cum a descris-o Panait Cerna însuşi:
“Zâmbeşti? Pe chipu-mi cade o rază fericită…
Urăşti? Îndrept spre duşmani o spadă ascuţită;
Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit
Şi-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit…” (Închinare)
“Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt.” – Heidegger
Şi o altă definiţie a poeziei, mai pe placul meu (hehehe), dată de Cioran în “Amurgul gândurilor”:
“Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.”
Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii şi pentru versurile citate.
Mărturisesc că aş fi preferat să-mi daţi definiţii personale pentru Poezie, dar e bine şi aşa; parţial pot fi de acord cu povaţa: “Când altcineva a spus-o (deja) mai bine decât ai face-o tu, ce rost are să forţezi nota?!”
Repet: doar parţial.