3
Dec

Sub aripile vântului

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

« Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. » ~ Pablo Neruda

După cum bine ştiţi, a patra zi din săptămână e rezervată, cu mici excepţii scuzabile, realităţii exprimate în stihuri. Astăzi e tocmai una dintre acele excepţii de care aminteam şi, chiar dacă e vineri, totuşi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în oricare zi mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămânile care urmează.

Curând se va împlini un an de când, în fiecare săptămână, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. ARIPA este înălţătorul laitmotiv al zilei.

Lo que el viento se llevó

La Última Gaviota
de Ricardo Miró

Como una franja temblorosa, rota
del manto de la tarde, en raudo vuelo
se esfuma la bandada por el cielo
buscando, acaso, una ribera ignata.

Detrás, muy lejos, sigue una gaviota
que con creciente y pertinaz anhelo
va de la soledad rasgando el velo
por alcanzar la banda ya remota.

De la tarde surgió la casta estrella,
y halló siempre volando a la olvidada,
de la rauda patrulla tras la huella.

Historia de mi vida compendiada,
porque yo soy, cual la gaviota aquella,
ave dejada atrás por la bandada.

This entry was posted on Friday, December 3rd, 2010 at 00:00 and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

9 comments so far

Dan
 1 

Am încercat eu o traducere rapidă, însă m-am împotmolit de la primele rime. Revin după ce le descâlcesc. Sau…poate mă ajutaţi? 🙂

December 3rd, 2010 at 00:00
silavaracald
 2 

Poate cu Google Translate, dar cine știe ce minunăție mi-ar ieși, așa că… ”aștept provincia”. 😀

December 3rd, 2010 at 09:10
Fräulein
 3 

Somnoroase păsărele…

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!

December 3rd, 2010 at 09:11
Geko
 4 

Una dintre cele mai frumoase poezii
din toate timpurile (după părerea mea, desigur):

The Raven
E.A. Poe

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`’Tis some visitor,’ I muttered, `tapping at my chamber door –
Only this, and nothing more.’

December 3rd, 2010 at 18:52
anamariadeleanu
 5 

I dare again…..

Oh! pleasant, pleasant were the days,

The time, when, in our childish plays
my sister Emmeline and I
together chased the butterfly!
a very hunter did I rush
upon the prey:–with leaps and springs
I followed on from brake to bush
but she, God love her, feared to brush
The dust from off its wings.

William Wordsworth – To a butterfly

December 3rd, 2010 at 19:13
silavaracald
 6 

Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!
(Ce te legeni – M. Eminescu)

December 3rd, 2010 at 21:30
Solomon
 7 

COARNELE CERBULUI

Cum venise să se-adape
în cleştarul unei ape,
aplecându-se să bea,
Cerbul s-a zărit în ea.
Bolţi de frunze să răstoarne
cu frumoasele lui coarne!
Dar picioarele,-ce fuse!-
tare-s slute şi aduse…
Cam aşa-şi jelea amarul,
când ţâşni din lan ogarul.
Cerbul meu cu ochi de mure
o tuleşte spre pădure.
Coarnele nu-l apără.
ci-n hăţişuri se încurcă
şi îi dau mereu de furcă,
dar copita scapără!
Tot picioarele, cum pot,
din primejdie îl scot…

Vraja unui chip frumos
este drept, pe mulţi îi roade…
O fi el,pomul, arătos,
dar grădinarul cumsecade
ştiind ce-i bun şi de folos
îl judecă doar după roade!

De La Fontaine.

December 3rd, 2010 at 22:24
Oana
 8 

Respirarea aerului de sub aripa
de Nichita Stanescu

Nu, nu se poate
vultur stingher,
fara de roate
sa stea pe cer.
Pasarea, marea
care e-n zbor
cu respirarea
am s-o dobor.
Dintr-o umflare
pot ca sa-i tip
aerul tare
de sub aripi.
S-o las sa cada
ca un comet
cu tot cu coada
pe al meu piept.
Sa-mi fie salba
si crinolin.
Ah, pata alba
O, jeg senin.

December 3rd, 2010 at 23:07
Mica
 9 

Izvor de adapat aripa
de Marin Sorescu

Mereu se face plinul printr-o gura
Ce casca pentru cea din urma oara,
Mereu se varsa-n cer o picatura
De suflet, picatura necesara.

Si tu te plimbi in lume ca un vas
Ce tremura-ntr-o mana de copil
Si stii: de stropul care-a mai ramas
Atarna echilibrul ei fragil…

O, doamne! din aceasta fuga-a mea
Si-aceasta piedica ce-o pune clipa,
Sa se aprinda-atunci cand voi cadea,
Un mic izvor de adapat aripa.

December 4th, 2010 at 17:27
Back to top