Programat:
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 30 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro de vreo două zile. Dar nu chiar de tot; aşa că pentru astăzi şi mâine programez să apară câte un articol. Luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă, pe săturate, la comentarii.

Varză călită cu afumătură ©2010 ~ Geko’s Attic
Ingrediente: o varză mare (3-4 kile); 3 legături de mărar; un litru de borş; o cutie de roşii decojite în bulion; afumătură (un ciolan sau o bucată zdravănă de costiţă); o palmă de slănină (preferabil afumată, nu fiartă); nişte şorici; 3 foi de dafin; sare şi piper.

Mod de preparare: Tai varza “fidea” şi o freci cu un pic de sare.
Uşurel cu sarea, pentru că borşul şi afumătura sunt sărate.
Pui pe fundul oalei 4-5 felii de slănină şi le pui pe foc.
După ce s-au prăjit şi şi-au lăsat untura, adaugi varza.
Amesteci bine şi o căleşti câteva minute, până se înmoaie.
Arunci în oală afumătura (carnea curăţată de pe ciolan sau costiţa tăiată felii, după caz), şoriciul tăiat fâşii, roşiile în bulion, mărarul tocat, foile de dafin şi piper după gust. Adaugi borş în aşa fel încât să cuprindă amestecul, dar fără să-l acopere. Mai pui deasupra câteva felii de slănină.
Bagi oala în cuptorul bine încins şi laşi focul mic. Cel mai mic. Foc de om zgârcit. Şi poţi să uiţi de ea acolo vreo trei ore.
Chiar patru.

Când a scăzut, iar slănina şi varza de la suprafaţă au prins o culoare aurie sau chiar s-au ars un pic, e gata. Merge bine cu mămăligă şi ardei iuţi.
P.S. Pentru varianta cu varză murată, înlocuieşti mărarul cu cimbru, iar sare nu mai pui deloc. E bine să speli straşnic frunzele de varză murată. Altfel, mâncarea va ieşi prea sărată.

[Dacă, din orice motive întemeiate, nu doriţi să gătiţi varză taman astăzi, într-o frumoasă zi de marţi, clic pe foto pentru alte reţete din Colţul mâncăului nostalgic.]

În orice caz, vă doresc poftă bună!