«Nu o anumită societate îmi pare ridicolă, ci omenirea.» ~ Eugen Ionescu
şi
«Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă.» ~ Petre Ţuţea
Azi la Şcoala de duminică:
O nouă lecţie din cursul de patriotism pentru începători, “OMAGII”.
Mă bucur nespus de fiecare dată când văd nume româneşti pomenite în lumea largă şi altfel decât în contexte depreciative ori tragice de-a dreptul. Este o bucurie greu de descris în cuvinte, e ceva deosebit, simt de parcă ar fi, într-un anume fel, ciudat, şi meritul meu că acei mari români citaţi au făcut (bine) ceea ce au făcut. Să fie asta, oare, o dovadă de patriotism? Aşa timid, discret, nebombastic, în şoaptă şi nu în gura mare?! Am încercat acelaşi sentiment unic atunci când am găsit cele două imagini de mai sus, postate pe blogul unui emerit caricaturist francez, Christophe Bodard, un mai vechi prieten al Zia®ului de la 5: v. aici şi aici.
… frumoasă lecţie de Duminică!
eu – dacă ar trebui să găsesc, fără a căuta prea mult, ceva care să mă ajute să ajung la amândoi deodată, cred că mi-aş reaminti ultimul act din “Rinocerii” și acea explicație a celuilalt de ce “în afară de cărţi, nu trăiesc decât dobitoacele şi sfinţii”
mare şi f. plăcută surpriza întâlnirii cu Chris Bodard; să nu se mai mire nimeni de ce Ziarul de la 5 este preferatul şi lectura necesară pt. mulţi …