« Ce altceva este sărutul decât însuşi autograful dragostei? » ~ Henry Finck
În 2010 am rezervat cincizeci şi una de zile – de regulă cea de-a patra din fiecare săptămână, cu mici excepţii scuzabile –, pentru realitatea exprimată în stihuri: în fiecare joi v-am spus că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi şi suflete, altele în mai puţine. În schimb, în oricare altă zi m-am bucurat atunci când: m-aţi contrazis, m-aţi completat ori, pur şi simplu, aţi propus Versurile de joi pentru săptămânile următoare.
După regula agreată deja de mai bine de un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SĂRUTUL este romanticul laitmotiv al zilei.
Pentru astăzi am preferat o scurtă poezie pe care am tâlcuit-o după cum m-a dus pe mine capul; versurile îmi par într-atât de proaspete şi actuale, de parcă ar fi fost scrise alaltăieri, nu cu aproape un secol şi jumătate în urmă:
de Gustavo Adolfo Bécquer
por una sonrisa, un cielo;
por un beso… yo no sé
qué te diera por un beso.
pentru un zâmbet, cerul;
pentru un sărut… nu ştiu
ce ţi-aş da pentru un sărut.
Asta-i tema buna de Dragobete daca tot ai ratat Valentine’s day-ul. 😉
Sarutul
de Nichita Stanescu
Vederea lumii se-ndumbrea, cand noi
ne sarutam in piete si in scuaruri
Un aer mat ne-nfasura, si nimeni
nu ne-a lovit vreodata cu privirea.
Doar steaua neagra a parului tau scurt
Imi atingea cu clinchet stins, un umar,
si toti credeau ca bate-n arbori ora
cand soarele apune la amiaza.
Si pasari mari se coborau pe banci
si pe statui, pe cabluri peste iarba…
Luceau intens, presate de-un cer
pe care-l incepea iubirea noastra.
Nichita Stănescu
Poveste sentimentală
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Poezie de dragoste de MiLo
Azi-noapte a fost lună plină.
I-am sărutat razele,
Era toată o lumină,
Toată, mai puţin buzele.
Buzele erau de un negru pal
Şi nu aveau nici urmă de contur,
Un negru simplu, chiar banal,
Pată neagră pe-o lună plină. Dur!
N-am întrebat luna ce s-a întâmplat.
Dar, azi te-am văzut, ţi-am sărutat razele.
Erai toată un cer înnorat,
Toată, mai puţin buzele…
Primul sărut
primul sărut a fost cu gust de miere
un dar sfios de buze tremurânde
de-aripe zbateri ca o adiere
copilării de dragoste flămânde
nectar amestecasem în ardoare
şi l-am sorbit aproape să mă-mbete
cu lacrime stârnite de candoare
am reuşit să-mi potolesc din sete
eu mi-am dorit mereu cheseaua plină
hrănindu-mă ca fluturii din flori
mă-ndestulam cu gura ta divină
nesaţ stârnit de-al florilor comori
Un basm
de George Coşbuc
“Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Şi frumos cum nimeni nu-i:
Voi fugiti să nu vă prindă!
Uşa s-o-ncuiaţi la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veţi muri de dragul lui!”
Şi-a venit flăcăul, cică,
Un voinic cum altul nu e!
Şi trei fete de împărat
Grabnic s-au ascuns de frică,
Numai fata cea mai mică
N-a putut grăbit sa-ncuie,
Şi-a rămas la sărutat.
De-a murit, eu nu ţin minte.
Acest basm mi-l spuse mama
Adormindu-mă, demult!
Şi-i mult basm, de-aici nainte,
Şi-am uitat a lui cuvinte!
Ah, de-aţi şti să-mi daţi voi seama,
Cum aş vrea să-l mai ascult!
Vreau să ştiu, să ştiu sfârşitul!
A murit copila? Vine
Iar flăcăul de-a plecat?
Ah,eu nu-nţeleg iubitul,
Spuneţi, cum e isprăvitul?
Că s-a repetat cu mine
Basmul fetei de-mpărat!
Unul ca o sută
deGeorge Coşbuc
Uite, de-ar fi lege-n ţară
Să popim pe toţi aceia
Cari fac vinului ocară
Şi zoresc, că-i om nebun
Cine crede-n hori şi-n fete –
Eu pe cinstea mea vă spun :
De m-aţi bate-n toată ziua,
Nici de dascăl n-aş fi bun !
Însă, de-ar ieşi vreo lege
Că nevestele de-acuma,
Nu bărbaţii, vor alege
Pe primar, şi că-i iertat
Să se caute vrednicia
Numai după sărutat :
De v-aţi pune-n cap cu toţii,
Eu aş fi primar în sat!
(1895)