« Don’t go around saying the world owes you a living, the world owes you nothing; it was here first. » ~ Mark Twain

Lumea a fost creată pentru a fi iubită.
Cu bune şi cu rele; aşa cred eu. Ador începuturile “de la zero”, venerez primele capitole, îmi plac nespus inaugurările, preţuiesc enorm drumurile nebătătorite şi iubesc frăgezimea debuturilor. Cu toate acestea, există un detaliu pe care îl consider vrednic de cel mai profund dispreţ.

Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce dezvăluiri senzaţionale.
Pur şi simplu n-am putut suferi niciodată/detest/şi voi urî întotdeauna ziua de luni şi tot ceea ce presupune ea: trezitul de dimineaţă, traficul imposibil, figurile antipatice şi obosite ale celorlalţi, maldărul de probleme lăsate pentru a fi rezolvate luni etc. Parcă şi cafeaua are gust mai rău lunea.
Îmi veţi spune că şi în celelalte zile ne trezim, îi înjurăm pe ceilalţi participanţi la trafic, mai întâlnim figuri acre şi o mare parte din maldărul pe care nu am reuşit să-l finalizam luni. În principiu, da, aveţi dreptate, dar nu este acelaşi lucru; începând chiar de marţi, culorile devin din ce în ce mai puţin sumbre. Se declanşează numărătoarea inversă: 4 zile, 3, 2 etc. Vineri ne trezim cu plăcere, traficul e aproape divin, toată lumea zâmbeşte binevoitor, începem să clădim deja maldărul pentru lunea viitoare şi aşa mai departe.

N-am tratat niciodată cu deferenţă articolele sau comentariile din presă care încep astfel:
“Un grup de cercetători/experţi/oameni de ştiinţă/… americani/britanici/japonezi/australieni/… au studiat/descoperit/…” Le-am considerat întotdeauna ca fiind doar invenţii gogonate, exagerări inutile şi subiecte bune pentru decrepiţi.

Chestiunea “de ce urăm ziua de luni” nu putea să scape acestor născocitori de ştiri de prisos. Explicaţia lor se bazează pe faptul că dormim prea mult sâmbătă şi duminică – aha, acum e foarte clar! – şi din cauza asta ne vine greu să începem noua săptămână. Zice omul de ştiinţă/expertul/cercetătorul/… Este o situaţie asemănătoare ca la contractarea unui credit: ne bucurăm atunci când îl obţinem, ne culcăm pe urechea asta, apoi realizăm în ce ne-am băgat. Evident, într-o zi de luni. Când şi cafeaua pare să aibă un gust mai rău. Lunea a fost creată pentru a fi urâtă.