«Mulţi trăiesc viaţa, puţini însă o pricep.» ~ Goethe
După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de câteva zile – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
caut şi eu – de câteva zile – un titlu potrivit pentru această imagine. Mă ajutaţi?
©2010 ~ Geko (Clic pe foto pentru imagine mărită)
Aici se cere o precizare.
Moţul din imagine este caisul meu la venerabila vârstă de o zi.
Îl cheamă, desigur, Aurelianus Maximus. Cum altfel?
Aurică pentru prieteni? Sau Auraş?
Mie imi inspira singuratate… sau puritate intr-o lume degradata.
Singurătatea, înspăimântătoare pentru unii, poate fi benefică şi provocatoare pentru alţii. Dincolo de clişee, (auto)izolarea este o pavăză împotriva efectelor lumii degradate pe care o aminteşti.
Nu mai e singur.
Două zile mai târziu, a apărut şi fratele său mai tânăr.
Aurelianus Minimus, desigur.
Dacă apărea o soră, numele ei ar fi fost -cu siguranţă- Rely.
Îndrăzneală sau Încăpățânare ? Obrăznicie, chiar !
…Pai cine mai are azi curajul sa scoata capul la lumina si s-o ia de la inceput ?
Curajul (inconştient) al curăţeniei sufleteşti?
Eu i-aş zice, simplu: “Eşti varză!”
Apoi ai încerca să-i împaci…
mie imi evoca forta irezistibila a lucrurilor gingase, firave
chiar dacă scoarţa afânată din jurul său ne sugerează mai degrabă un sol friabil-extraterestru.
“Din bube, mucegaiuri şi noroi…”