«- De ce nu încerci să alungi răul din tine procedând, de pildă, aşa ca mine?
– Scriind, adică!
– Da. Nu-i atât de greu.» ~ Melania Bancea, în “Iubire cu înlocuitori”
Iniţial am fost tentat să scriu doar câteva considerente critice despre forma scriiturii, despre imaginaţie versus experienţă personală şi modele literare, despre sinceritate şi frumuseţea exprimării. Am avut de ales între o prezentare de tip Temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă… Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică… (Toma Caragiu, în “Mefisto”) şi una simplă, folosind doar cuvinte din vocabularul activ. Tocmai pentru că nu vreau să fiu acuzat de subiectivism, de speculaţii teoretice ori de vreo sistematizare intenţionat scorţoasă a comentariului, pentru că nu vreau să deformez, nici măcar involuntar, mesajul mini-romanului, am să mă limitez la foarte puţine păreri personale. Important e că sunt scrise “la cald”, imediat după consumarea lecturii:
O apreciere de ***** (dintr-un maxim de 5, dacă-mi este îngăduit acest tip de clasificare) pentru verosimilitate! Toate întâmplările descrise sunt 100% plauzibile, crâmpeie credibile din viaţa românilor – aşa cum era ea în urmă cu două decenii. Nici nu mă interesează procentele de ficţiune şi autobiografie atâta timp cât, în locul medicilor din carte, personajele ar fi putut la fel de bine să fie ingineri, avocaţi, profesori, artişti sau altă categorie aparţinând aceleiaşi clase sociale. În perioadă descrisă, viaţa era la fel de insipidă şi lipsită de perspective pentru toţi aspiranţii la normalitate; nu numai că nu se întrezărea vreo luminiţă, dar părea că tunelul nu mai are vreun capăt…
Frapantă mi se pare asemănarea dintre grupul de personaje feminine din carte – cu grad de instrucţie, preocupări, dar şi probleme similare – şi cele patru prietene din Sex and the City. Spre marea şi plăcuta mea surprindere, am constatat că HBO a difuzat prima serie abia în 1998, iar cartea jurnalistei Candace Bushnell (colecţia de eseuri care a stat la baza scenariului pentru serial) a apărut tot în 1997, deodată cu “Iubire cu înlocuitori”!
Ultimele două capitole au, în viziunea mea, o reală valoare de document istoric.
În doar câteva pagini sunt descrise zilele tulburi de la sfârşitul lui decembrie 1989, acea urzeală incredibilă de evenimente, printre care se petreceau: uimirea şi oportunismul, speranţa şi teama, neîncrederea şi bucuria eliberării…
Noi nu trebuie să uităm, iar Istoria nu trebuie să ierte “binefacerile”, unele importate de-a gata, dar şi altele – mult prea multe – avortate de înfierbântatele creiere autohtone, puse în practică cu forţa imediat după 23 august 1944: crime odioase, răzbunări, teroare, colectivizare cu arma la tâmplă, totalitarism, cenzură, privaţiuni, egalitarism teoretic, transformarea culturii în instrument de propagandă, nepotism şi clientelism politice şi de clan, cultul personalităţii şi control social absolut. Ca să amintesc aici doar o infimă parte din “binele” instalat odată cu maligna Ciumă roşie.
Titlul este excelent ales; jocul de cuvinte înlocuitori (ai partenerilor “legali” de viaţă) – cu înlocuitori (denumirea oficială a surogatului pentru aşa-zisa cafea de tip “nechezol”) sugerează discret cele două mari teme ale cărţii.
Fidel străduinţei mele de a fi cât mai obiectiv posibil, am să menţionez şi vreo două aspecte apreciate cu mai puţine stele (tot dintr-un maxim de 5):
– În ciuda celor minim 3 perechi de ochi obligatorii (autor-corector-redactor) care veghează la acurateţea textului dintr-o carte, tot au mai scăpat câteva greşeli de tipar; nu multe şi nu grave, din fericire. Şi, tot din neatenţie, câteva rânduri sunt “sărite” de la locul lor firesc.
– Poate că sunt eu prea exigent în apreciere, dar ţin la această părere: atunci când se folosesc citate sau cuvinte într-o limbă străină, atenţia acordată corectitudinii ortografierii trebuie să fie maximă! Am găsit un caz singular; nu grav, dar trebuia semnalat ca un avertisment pentru scrierile viitoare.
În concluzie, impresia generală este una extrem de favorabilă. Rareori mi-a fost dat să citesc un roman (realist) de debut mai lipsit de inhibiţii şi atât de bine închegat.
Ce înseamnă un “ochi proaspăt”! Abia acum, după atâţia ani, realizez că romanul poate fi văzut ca o replică românească la vestitul serial.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, dar şi pentru critică. 🙂
Nu neapărat o replică; am sesizat o oarecare similitudine între modurile de relaţionare în interiorul grupului celor 4 protagoniste din “Sex and the City” şi societatea ad-hoc a personajelor feminine ‘de bine’ din carte. Surpriza mare a fost atunci când am constatat că filmul a început să fie difuzat (în SUA!) la aproape un an de la apariţia romanului (în România!), iar cartea care a stat la baza scenariului a fost publicată în acelaşi an cu “Iubirea…” Deci, nici vorbă de vreo inspiraţie ori replică, i-aş spune mai curând intuiţie – feminină, feministă, cum vreţi să-i spuneţi.
Din pacate si spre rusinea mea, nu am apucat (fiind in sesiune) sa studiez mai mult decat textul de pe ultima coperta a romanului, insa citind aprecierile d-lui Dan, trebuie sa recunosc ca suna a lectura tentanta. 😀 Mai multe impresii – dupa citire.
Dacă termini sesiunile cu brio, îţi facilitez accesul la carte. 😀
De unde putem procura cartea ?
În recentul interviu acordat Zia®ului, doamna Bancea spunea că “Iubire cu înlocuitori” a avut mai mult o răspândire locală. Astăzi, după ce au trecut deja 13 ani de la publicare, şansele de mai găsi cartea în librării sunt mai mici de 1%. În toamnă, adică peste vreo trei luni, Zia®ul de la 5 va iniţia un proiect (intitulat sugestiv “Scripta manent”) de salvare a unor texte contemporane considerate a fi valoroase şi care nu au şanse reale să fie (re)publicate vreodată. La acea vreme veţi găsi în Biblioteca Zia®ului şi această carte, arhivată într-un format electronic uşor de manevrat şi de citit.
Din scurta prezentare a cărţii “Iubire cu înlocuitori”, rezultă că ea tratează evenimentele care au avut loc în România într-o perioadă mai lungă şi ajunge la cele de la sfârşitul anului 1989, evenimente care au determinat o schimbare radicală a societăţii româneşti în toate domeniile.
Este demnă de toată lauda iniţiativa “Ziarului” de a face chiar şi o scurtă prezentare a cărţii apărută cu ani buni în urmă.
Personal, bântui din când în când prin librării şi pe la punctele de vânzare a cărţilor, dar fie mi-a scăpat, fie s-au epuizat exemplarele scoase pe piaţă. Cartea trebuie căutată, cumpărată şi citită – pare a fi foarte interesantă. După, vom putea discuta pe larg asupra ei. Ştie cineva de unde se poate procura? Consider util, pentru cine doreşte să o cumpere, ca cineva care ştie unde poate fi găsită, să comunice adresa prin intermediul “Ziarului de la 5”. Sper ca dl. Dan să nu aibă nimic împotrivă.
Din păcate, şansele de mai găsi cartea în librării sunt realmente nule. Peste 3-4 luni, în Zia®ul de la 5 va exista o Bibliotecă virtuală unde va putea fi citită şi această carte.
Mulţumesc pentru interesul acordat.
Da, în librării sunt nule şansele. Nu însă şi la autor, care mai are un număr de zece, în afară de cele ale familiei. Doritorii pot afla de la Sir Dan adresa mea de net, şi vom rezolva favorabil, în limita exemplarelor deţinute.
Vă mulţumesc mult pentru interesul acordat acestei cărţi de debut. 🙂