«DEDICADO A LOS FUMADORES DE ESTE MUNDO… Y DEL OTRO» ~ Vicente Amiel
A 10-a etapă: Spania în continuare. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1) şi Spania (2).
Aveam totul pregătit pentru a părăsi Europa şi a ne îndrepta spre noua destinaţie, aleasă undeva prin America Latină, când a apărut Neprevăzutul. Precum buturuga proverbială, o carte mică a răsturnat planul mare! O carte mică la propriu – 125×195 mm, 178 de pagini – m-a făcut să propun încă o săptămână pe aceste meleaguri. După cum aţi remarcat deja, nu este vorba de vreo carte a lui Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega!
To smoke or not to smoke – that is the question! (cam despre asta ar fi vorba!)
«DEDICATĂ FUMĂTORILOR DIN LUMEA ASTA… ŞI DIN CEALALTĂ»
Nu vă ofer aici o recenzie şi nici măcar o prezentare de tip “Zia®ul de la 5”; după cum v-am spus şi în alte împrejurări, atunci când vine vorba despre fumat nu încerc să conving pe nimeni de nimic: nici să renunţe, nici să dobândească acest obicei nociv. Dar nu mă pot abţine de la a milita pentru dreptul la libertatea de a opta singur, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a deranja pe nimeni. Cel puţin deocamdată, senzaţia mea este că legea este “mai egală” pentru unii, împingându-i pe ceilalţi tot mai mult înspre marginea societăţii.
De aceea consider că această carte, scrisă cu un umor desăvârşit, merită să fie citită şi de fumători, dar şi de cei mai aprigi antifumători. Numai înţelegându-ne, respectându-ne şi suportându-ne reciproc putem trăi în deplină armonie.
Închei acum, lăsându-vă plăcerea descoperirii solitare a poveştii din carte, nu înainte de a vă prezenta un extrem de scurt fragment:
Avertismente pentru sticlele de băuturi alcoolice:
* pe etichetă: Băutul poate să ucidă;
* pe contraetichetă: Renunţarea la băut reduce riscul îmbolnăvirii de ciroză, boală care poate fi mortală;
* pe eticheta-guler: Băutul poate provoca disfuncţii erectile.
Păi nu? Dacă tot avertizăm asupra pericolelor iminente, de ce să nu lărgim aria de aplicare a acestor inscripţii înfricoşătoare şi în alte domenii, cel puţin la fel de nocive?!
Am avut în mână cartea cu pricina, am întors-o pe-o parte şi pe alta şi am hotărât: nu o iau!
N-am sesizat atunci umorul pe care-l conţine dar, ca să fiu sincer, ca nefumător, ba chiar antifumător, judecând numai după titlu, nu se oferă argumente anti fumat. Dacă-i pe-aşa o voi căuta, poate autorul are elemente serioase în susţinerea afirmaţiei sale.
Mă îndoiesc că după citirea cărţii mă va bate gândul să mă apuc de fumat sau să sfătuiesc pe alţii să o facă.
Nu a fost intenţia autorului (în carte) şi nici a mea (în rândurile de mai sus) de a convinge pe cineva să se apuce de fumat ori să justificăm în vreun fel lipsa de riscuri la care se expun cei care practică acest obicei. Am comentat, pur şi simplu, rigiditatea excesivă a legislaţiei care conduce mai degrabă la o înrăire a celor două “tabere” şi are, cred eu, un efect contrar intenţiei iniţiale.
Am să citez din nou din carte, de data aceasta chiar fraza de încheiere:
«Fumatul poate să ucidă, dar trebuie să credem că la fel de bine poate să nu ucidă.»