«Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.» ~ Oscar Wilde

Va reamintesc intentia mea de a publica, timp de 13 săptămâni, un “serial-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. Dupa un foarte scurt prolog in care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care il chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reusit in cinci ani de studiu intens sa invete doar doua cuvinte in limba romana: Elele, femeilelele! — si acelea pronuntate cu un puternic accent swahili, urmat de Episodul I si Episodul al II-lea, urmate de Episodul al III-lea si cel de-al IV-lea, va invit astazi sa cititi si sa comentati Episodul al V-lea:

Von Rothbart, geniul cel rau, o transforma pe printesa Odette in lebada. Frumosul print Siegfried este hotarat sa lupte impotriva blestemului. Dupa consumarea unei greseli care era gata-gata sa le pericliteze planul, printul isi revine si o salveaza pe printesa. Inca o data, dragostea a iesit invingatoare in lupta cu invrajbirea. Iubirea celor doi a fost mai puternica decat geniul raului, iar blestemul se risipeste cu cateva clipe inainte de rasaritul soarelui.
◊
Glezne fragile, de Marin Sorescu
Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
(…Toata poezia… Imaginea a fost obtinuta prin separarea celor doua Balerine pictate de Elena Bissinger.)