6
Apr

Glezne fragile

   Posted by: Dan   in Elele femeilelele

«Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.» ~ Oscar Wilde

Va reamintesc intentia mea de a publica, timp de 13 săptămâni, un “serial-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. Dupa un foarte scurt prolog in care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care il chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reusit in cinci ani de studiu intens sa invete doar doua cuvinte in limba romana: Elele, femeilelele! — si acelea pronuntate cu un puternic accent swahili, urmat de Episodul I si Episodul al II-lea, urmate de Episodul al III-lea si cel de-al IV-lea, va invit astazi sa cititi si sa comentati Episodul al V-lea:

Elele femeilelele (V)Von Rothbart, geniul cel rau, o transforma pe printesa Odette in lebada. Frumosul print Siegfried este hotarat sa lupte impotriva blestemului. Dupa consumarea unei greseli care era gata-gata sa le pericliteze planul, printul isi revine si o salveaza pe printesa. Inca o data, dragostea a iesit invingatoare in lupta cu invrajbirea. Iubirea celor doi a fost mai puternica decat geniul raului, iar blestemul se risipeste cu cateva clipe inainte de rasaritul soarelui.

Glezne fragile, de Marin Sorescu
Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.

(…Toata poezia… Imaginea a fost obtinuta prin separarea celor doua Balerine pictate de Elena Bissinger.)

This entry was posted on Tuesday, April 6th, 2010 at 12:00 am and is filed under Elele femeilelele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

9 comments so far

 1 

Sonet anonim

Pierise glezna ta. Şi era dulce
ca o felie grea de ananas…
Şi mi-am trimis copiii să se culce
şi de parfumuri văduv am rămas.
O, ce-aş fi pus-o-ntr-un iconostas
cu vorbe vechi, rostite de Neculce,
sau s-o înmormântez în vechea Tulce
sub prova de santal a unui vas…
Şi-aş fi putut suna în ea subţire
ca un sinucigaş în zori, cerând
pumnalul arăbesc, prins în safire.
S-ar fi aprins în mine un alt gând
dacă-mi lăsai chiar buza să respire
pe gleznă-ţi, nu mă omoram nicicând.

April 6th, 2010 at 12:50 am
 2 

Sonet neanonim: 🙂

Sonet I, de Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

Deodat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâini subţiri şi reci mi-acopăr ochii.

April 6th, 2010 at 12:53 am
Mica
 3 
April 6th, 2010 at 11:46 am
 4 
Tot Svetlana, de data asta in rolul negativ, al lebedei negre Odile:

April 6th, 2010 at 11:53 am
 5 

Avea un picior, foarte uşor/ Cu o botină, din cea mai fină./ Am fost tentat de-aşa vânat,/ O demimondă, o nimfă blondă! (Picioruşul Aglăiţei, citat aproximativ) 🙂

April 6th, 2010 at 7:34 pm
 6 
Tot un fel de Aglăiţe, doar că mai roşcate: 🙂

April 7th, 2010 at 12:44 am
Mica
 7 
Asta-i piciorusul de care facurati vorbire? 🙂

April 7th, 2010 at 1:12 am
 8 
JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă, soro, cum să nu? 🙂
April 7th, 2010 at 1:41 am
 9 
😀
Ca întotdeauna, pe fază, Mica!
Felicitări!
April 7th, 2010 at 9:38 pm