Din ciclul Cuvinte sterse de praf:
BIVUÁC, bivuacuri, s.n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.. -vu-ac] – Din fr. bivouac.
Sursa: DEX ’98
bivuác s. n. (sil. -vu-ac), pl. bivuácuri
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »
«Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri.» ~ Henryk Sienkiewicz
