11
Apr

GLOSSARIUM: bivuac

   Posted by: Dan   in Cuvantul care innobileaza

Din ciclul Cuvinte sterse de praf:

BIVUÁC, bivuacuri, s.n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.. -vu-ac] – Din fr. bivouac.
Sursa: DEX ’98
bivuác s. n. (sil. -vu-ac), pl. bivuácuri
Sursa: Dicţionar ortografic

Total de acord cu aplicarea etichetei de “organism viu” oricarei limbi moderne. Lasând la o parte (deocamdata) implanturile cu barbarisme inutile, in principiu sunt de acord si cu procesul de modernizare continua la care este supusa limba, mai ales cea vorbita. In acest context neasteptat de dinamic, avem datoria (chiar patriotica as zice) de a “sterge de praf”, de a prezerva si arhiva intreg fondul national de cuvinte. Amplificând putin, as combina doua dintre zicerile unor mari români: Limba noastra-i o comoara… care nu-i a mea si nici a voastra, nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri!

Dupa parerea mea, academicienii nu vor ajunge prea curând la un consens privind raportul dintre vocabularul activ (totalitatea cuvintelor frecvent folosite) si intregul lexic al limbii române. Circa 20% (procent sustinut de majoritatea specialistilor) mi se pare suficient de realist, foarte apropiat de realitate. “Cuvântul care innobileaza” a fost proiectat pentru a va readuce in atentie cuvinte-matca ale limbii române aflate in marea masa a celorlalte 80%.

Rubrica este realizata cu ajutorul DEX online (cititi mai multe detalii despre Proiectul DEX online), de unde sunt preluate definitiile. (Copyright ©2004-2007 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL)

Dan Costinas

This entry was posted on Sunday, April 11th, 2010 at 02:00 and is filed under Cuvantul care innobileaza. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

5 comments so far

Mica
 1 
Un “cantec de bivuac” de la Pasarea Colibri cu Florian Pittis:

April 11th, 2010 at 09:13
Dan
 2 

Soldaţi francezi în bivuac, de Carol Popp de Szathmáry
(pictor, gravor şi fotograf al Curţii Regale)
April 11th, 2010 at 09:43
silavaracald
 3 

Scuze că o să fiu pe lângă subiect, dar ai idee de la ce vine cuvântul “masacru” (massacre, massacrer)? E legat cumva de un obiect, dar îmi scapă acum.

April 11th, 2010 at 11:52
Dan
 4 

În limba română a ajuns din franceză pe filiera: “maçacre”, “macecle” (din fr. sec. al XVI-lea) – “massacre” (fr. modernă, sec. al XIX-lea), pornindu-se de la înţelesul de “măcelar”, “măcelarie”, dar şi “măcel”, “carnaj”. Se pare că provine din latinescul “macellum” (pe vremea aceea o combinaţie interesantă între “piaţă”, “abator” şi “măcelărie” – aşa cum le ştim în zilele noastre).
Până acum vreo două decenii s-a considerat, în mod eronat, că ar avea rădăcină comună cu cuvântul “macetă”. Nu ştiu vreun alt obiect care să fi dat numele acţiunii de măcelărire.

April 11th, 2010 at 13:13
silavaracald
 5 

Mersi!
Am aflat, din altă sursă, că acel massacre era suportul de lemn pe care se tăia carnea, la măcelărie.
Deci: masacru şi măcel sunt din aceeaşi familie de cuvinte. Interesant!
🙂

April 11th, 2010 at 22:26
Back to top