Definitie: «Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.» ~ Ludwig van Beethoven

UPDATE: In aceasta seara (miercuri), Matei ne-a oferit un dar muzical; din motive tehnice, nu reusesc sa postez cele trei fisiere mp3 in sectiunea de comentarii astfel incat sa manevrati, in cel mai confortabil mod cu putinta, audio-playerul instalat. De aceea am preferat sa le plasez aici:

Sonata nr.1 in la minor pentru pian:
(Partea I)
P1
(Partea a II-a)
P2
(Partea a III-a)
P3
Puţină istorie:
Georges Bizet ~ a inceput studiile la Conservatorul din Paris inainte de a implini varsta de 10 ani;
Frédéric Chopin ~ avea doar 7 ani cand a compus cele doua “Poloneze”;
Franz Liszt ~ a debutat cu un concert in “Landständischer Saal” din Viena la 11 ani;
Felix Mendelssohn Bartholdy ~ a participat la primul sau concert la varsta de 9 ani;
Wolfgang Amadeus Mozart ~ la 5 ani scrisese deja doua miniaturi pentru pian;
Arturo Benedetti Michelangeli ~ la 10 ani urma cursurile Conservatorului din Milano;
George Enescu ~ la 4 ani canta deja la vioara, iar la 5 ani a inceput studiile de compozitie;
Matei Bucur-Mihăescu ~ facea cunostinta cu pianul la 5 ani, sustinea primul recital la 9 ani, iar la 10 ani interpreta primul sau concert de pian cu orchestra, compozitie proprie, pe scena Ateneului Român. Cititi aici o scurta, dar impresionanta prezentare a activitatii micului Mare Maestru.

( Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima. )

Matei Bucur-Mihăescu, 2009 pe scena Ateneului Român, cu prilejul Conferinţa Comunităţilor Româneşti din Europa

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre muzica, persoana si personalitatea talentatului muzician Matei Bucur-Mihăescu.

Interviu cu un Maestru (Allegro moderato):

Ce intrebare nu ti-a fost pusa niciodata?
Matei Bucur-Mihăescu: Chiar asta: Ce intrebare nu mi-a fost pusa niciodata?

Do. Cu vreo trei ani in urma afirmai: “Imi vin in minte armoniile ca unui poet versurile.” Se intampla la fel si acum?
M.B-M.: Da…si parca mai navalnic.

Re. Se spune ca exista doua feluri de a compune muzica: 1) privitul lumii doar din exterior si apoi imitarea ei si 2) incercarea de a patrunde in esenta lucrurilor. Tu cum compui?
M.B-M.: Cred ca la mine este un fel de…al 6-lea simţ. Nu privesc nici din exterior, nici din interior. Vine pur si simplu. Asa simt eu: muzică.

Mi. De care “examen” te temi cel mai tare: al criticilor, al publicului sau al propriei intuitii?
M.B-M.: Examen? Eu nu ma consider examinat. Eu vreau doar sa ofer oamenilor ceva frumos. Se spune ca muzica mea creaza imagini; sper ca fiecare regaseste in ea propriile imagini. La ultimul meu concert, reactia publicului chiar m-a speriat: jumatate din sala plangea. Apoi, la final, multi au venit in culise sa ma felicite si se inecau in plans. Adica „i-am emotionat pana la lacrimi”. Cred ca am reusit sa le transmit emotia mea. Pentru un artist, pentru un creator, asta inseamna totul.

Fa. Poti lucra la mai mult de o singura piesa in acelasi timp?
M.B-M.: Glumiti?! Am sa va povestesc ce-am facut in ultima saptamana: am scris, in paralel, o sonata pentru viola si pian in patru parti, am scris prologul la un oratoriu am terminat un imn si o arie pentru o mezzosoprana si m-am apucat de un cvintet de suflatori. Sper ca nu am uitat ceva.

Sol. Steinway, Bösendorfer sau Fazioli?
M.B-M.: Yamaha, always.

La. Cate “limbi straine” trebuie sa cunoasca un pianist (ma gandesc aici doar la “limbajele”: Bach, Mozart, Beethoven, Ceaikovski, Haydn, Mendelssohn, Schubert, Chopin, Weber, Prokofiev, Liszt, Grieg, Enescu… si, probabil, nu am ajuns nici la jumatatea listei…)?
M.B-M.: Una singura: muzica.

Si. S-a intamplat vreodata sa ai o viziune total diferita de cea a dirijorului?
M.B-M.: No comment…

Do. Incotro se indreapta Muzica?
M.B-M.: As zice ca e mai curand impinsa. Spre zgomot. Da’ se mai naste cate unul ca mine care inoată impotriva curentului. E nevoie de purificare. Chiar si in muzica. Eu scriu in stil baroc. Se spune ca acea perioada a fost apogeul frumosului. Si pentru ca, asa cum am spus in repetate randuri, eu vreau sa ofer oamenilor ceva frumos, muzica mea este un fel de intoarcere in timp, dar cu amprenta prezentului.

Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, iti las ultimul cuvant:
M.B-M.: Iar eu las cuvantul muzicii: Toamna (“Toamna”, o compozitie proprie relativ recenta, 6 minute de armonii romantice zugravite in culori autumnale.)

@@@@@

Poate va intrebati de ce am folosit in titlu “Matei Întâiul”. Inegalabilul Sergiu Celibidache, recunoscut pentru exigenta sa artistica iesita din comun, il incuraja candva pe maestrul Dan Grigore:
Tu nu esti un al doilea Michelangeli. Tu esti primul Dan Grigore!
Ei bine, pastrand totusi proportiile, imi permit sa-l parafrazez pe rafinatul si eruditul dirijor, doctor in muzicologie, student al remarcabilului compozitor Heinz Tiessen:
Pentru mine, Matei Bucur-Mihăescu nu e nici Mozart al României si nici al doilea Enescu. El este, pur si simplu, Matei Întâiul!

Tags: , , , , , , , , , , , ,

This entry was posted on Monday, April 12th, 2010 at 00:00 and is filed under Athenaeum, Interviu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

6 comments so far

Matei
 1 

@ Adrienne: Sala de concert!

April 16th, 2010 at 00:21
Marcel
 2 

Ai un site?
Nu crezi ca prezenta unui artist pe internet este utila?

April 16th, 2010 at 08:58
Matei
 3 

@ Marcel: Un artist nu trebuie sa se faca cunoscut pe internet… Un artist nu este un “personaj virtual”. In ceea ce priveste informatiile despre un artist… sunt de acord ca internetul este util. Noul meu site este in constructie.

April 16th, 2010 at 08:59
 4 

Dragi comentatori,
“consacrati”, dar si cei care ati descoperit Zia®ul de la 5 abia acum: va multumesc tuturor pentru inflacararea exemplara cu care v-ati lasat atrasi in acest dialog, dar si pentru modul magistral in care ati sustinut si condus interviul din punctul in care l-am lasat eu; de aceea prefer sa invit cititorii sa continue discutia prin intermediul sectiunii de comentarii! Imaginati-va ca ati fi avut in fata ochilor un interviu cu vreo cincizeci de intrebari si tot atatea raspunsuri, care s-ar fi intins pe circa 6-7 pagini… Ce credeti, in afara de mine si de Matei, ar mai fi citit cineva un text atat de lung? Consider ca este mai usor de “digerat” in stilul prezentat aici.
Oricum, incurajat de interesul de care s-a bucurat subiectul, dar si (nu in mai mica masura) personajul, am sa revin cu noutati despre Matei ori de cate ori va fi necesar, ori atunci cand va avea loc vreun eveniment interesant de semnalat.

Draga Matei,
iti multumesc inca o data pentru prezenta ta aici, in mijlocul nostru, pentru timpul pretios acordat, pentru cuvintele frumoase si pentru surprizele muzicale daruite cu aleasa generozitate. Ne-ai oferit aici nu numai Muzica ta, ci si o mare parte din sufletul tau de foarte talentat artist-adolescent.
Portile Zia®ului de la 5 iti vor ramane neconditionat deschise si in viitor, pentru a continua aceasta discutie sau oricare alta de interes public. Mult succes si tot binele din lume! Chiar daca ma repet, am sa-ti urez din nou: Sa cresti mare, Maestre! Cu deosebita consideratie,

Dan Costinaş

April 17th, 2010 at 14:31
 5 

P.S. (la ultimul comentariu de mai sus): Chiar daca multumirile mele seamana cumva cu un fel de ramas bun, asta nu inseamna ca trebuie sa va opriti din comentat; interviul va disparea curand de pe prima pagina, conform algoritmului cronologic dupa care e setat blogul, dar il puteti vizita, citi, comenta oricand, pe pagina a 2-a, apoi a 3-a, a 4-a si asa mai departe…

April 18th, 2010 at 03:10
Coditza
 6 

Eu cred ca Matei are ceva special in legatura cu muzica si transmite acel ceva si spectatorilor dar speciala nu e doar muzica ci si el prin felul lui de-a fi … Felicitari !

August 2nd, 2010 at 00:11