Definitie: «Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.» ~ Ludwig van Beethoven
UPDATE: In aceasta seara (miercuri), Matei ne-a oferit un dar muzical; din motive tehnice, nu reusesc sa postez cele trei fisiere mp3 in sectiunea de comentarii astfel incat sa manevrati, in cel mai confortabil mod cu putinta, audio-playerul instalat. De aceea am preferat sa le plasez aici:
Sonata nr.1 in la minor pentru pian:
(Partea I)
P1
(Partea a II-a)
P2
(Partea a III-a)
P3
Puţină istorie:
• Georges Bizet ~ a inceput studiile la Conservatorul din Paris inainte de a implini varsta de 10 ani;
• Frédéric Chopin ~ avea doar 7 ani cand a compus cele doua “Poloneze”;
• Franz Liszt ~ a debutat cu un concert in “Landständischer Saal” din Viena la 11 ani;
• Felix Mendelssohn Bartholdy ~ a participat la primul sau concert la varsta de 9 ani;
• Wolfgang Amadeus Mozart ~ la 5 ani scrisese deja doua miniaturi pentru pian;
• Arturo Benedetti Michelangeli ~ la 10 ani urma cursurile Conservatorului din Milano;
• George Enescu ~ la 4 ani canta deja la vioara, iar la 5 ani a inceput studiile de compozitie;
• Matei Bucur-Mihăescu ~ facea cunostinta cu pianul la 5 ani, sustinea primul recital la 9 ani, iar la 10 ani interpreta primul sau concert de pian cu orchestra, compozitie proprie, pe scena Ateneului Român. Cititi aici o scurta, dar impresionanta prezentare a activitatii micului Mare Maestru.
Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre muzica, persoana si personalitatea talentatului muzician Matei Bucur-Mihăescu.
Interviu cu un Maestru (Allegro moderato):
Ce intrebare nu ti-a fost pusa niciodata?
Matei Bucur-Mihăescu: Chiar asta: Ce intrebare nu mi-a fost pusa niciodata?
Do. Cu vreo trei ani in urma afirmai: “Imi vin in minte armoniile ca unui poet versurile.” Se intampla la fel si acum?
M.B-M.: Da…si parca mai navalnic.
Re. Se spune ca exista doua feluri de a compune muzica: 1) privitul lumii doar din exterior si apoi imitarea ei si 2) incercarea de a patrunde in esenta lucrurilor. Tu cum compui?
M.B-M.: Cred ca la mine este un fel de…al 6-lea simţ. Nu privesc nici din exterior, nici din interior. Vine pur si simplu. Asa simt eu: muzică.
Mi. De care “examen” te temi cel mai tare: al criticilor, al publicului sau al propriei intuitii?
M.B-M.: Examen? Eu nu ma consider examinat. Eu vreau doar sa ofer oamenilor ceva frumos. Se spune ca muzica mea creaza imagini; sper ca fiecare regaseste in ea propriile imagini. La ultimul meu concert, reactia publicului chiar m-a speriat: jumatate din sala plangea. Apoi, la final, multi au venit in culise sa ma felicite si se inecau in plans. Adica „i-am emotionat pana la lacrimi”. Cred ca am reusit sa le transmit emotia mea. Pentru un artist, pentru un creator, asta inseamna totul.
Fa. Poti lucra la mai mult de o singura piesa in acelasi timp?
M.B-M.: Glumiti?! Am sa va povestesc ce-am facut in ultima saptamana: am scris, in paralel, o sonata pentru viola si pian in patru parti, am scris prologul la un oratoriu am terminat un imn si o arie pentru o mezzosoprana si m-am apucat de un cvintet de suflatori. Sper ca nu am uitat ceva.
Sol. Steinway, Bösendorfer sau Fazioli?
M.B-M.: Yamaha, always.
La. Cate “limbi straine” trebuie sa cunoasca un pianist (ma gandesc aici doar la “limbajele”: Bach, Mozart, Beethoven, Ceaikovski, Haydn, Mendelssohn, Schubert, Chopin, Weber, Prokofiev, Liszt, Grieg, Enescu… si, probabil, nu am ajuns nici la jumatatea listei…)?
M.B-M.: Una singura: muzica.
Si. S-a intamplat vreodata sa ai o viziune total diferita de cea a dirijorului?
M.B-M.: No comment…
Do. Incotro se indreapta Muzica?
M.B-M.: As zice ca e mai curand impinsa. Spre zgomot. Da’ se mai naste cate unul ca mine care inoată impotriva curentului. E nevoie de purificare. Chiar si in muzica. Eu scriu in stil baroc. Se spune ca acea perioada a fost apogeul frumosului. Si pentru ca, asa cum am spus in repetate randuri, eu vreau sa ofer oamenilor ceva frumos, muzica mea este un fel de intoarcere in timp, dar cu amprenta prezentului.
Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, iti las ultimul cuvant:
M.B-M.: Iar eu las cuvantul muzicii: Toamna (“Toamna”, o compozitie proprie relativ recenta, 6 minute de armonii romantice zugravite in culori autumnale.)
@@@@@
Poate va intrebati de ce am folosit in titlu “Matei Întâiul”. Inegalabilul Sergiu Celibidache, recunoscut pentru exigenta sa artistica iesita din comun, il incuraja candva pe maestrul Dan Grigore:
– Tu nu esti un al doilea Michelangeli. Tu esti primul Dan Grigore!
Ei bine, pastrand totusi proportiile, imi permit sa-l parafrazez pe rafinatul si eruditul dirijor, doctor in muzicologie, student al remarcabilului compozitor Heinz Tiessen:
– Pentru mine, Matei Bucur-Mihăescu nu e nici Mozart al României si nici al doilea Enescu. El este, pur si simplu, Matei Întâiul!
Tags: Bizet, Bucur-Mihăescu, Celibidache, Chopin, Enescu, Grieg, Grigore, interviu, Liszt, Mendelssohn, Michelangeli, Mozart, Tiessen
6 comments so far