24
Jun

Reverie

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

«Visaţi visuri măreţe, căci numai visurile măreţe pot să facă sufletul oamenilor să vibreze.» ~ Marc Aureliu

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. VISUL este pertinentul laitmotiv al zilei.

How much is that doggie in the window?

Coşmarul
de Geo Bogza

Rătăceam parcă printr-un oraş al câinilor.
Câini, numai câini treceau pe stradă:

Unii într-o parte, altii în alta.
Toţi purtau câte o servietă gălbuie
Şi treceau, plini de importanţă, într-o parte şi alta.

Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare
Şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri
Dacă din privirile pe care mi le aruncau
N-aş fi înţeles că servietele lor erau croite
Din piele de om.

This entry was posted on Thursday, June 24th, 2010 at 12:00 am and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

10 comments so far

 1 

Vis
de Mihai Eminescu

Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului făpturi:
A nopţii minte le scorneşte,
Le spun a nopţii negre guri.

Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val în val,
În urmă-mi noaptea de dumbrave,
Nainte-mi domul cel regal.

Căci pe o insulă în farmec
Se nalţă negre, sfinte bolţi,
Şi luna murii lungi albeşte,
Cu umbră împle orice colţ.

Mă urc pe scări, intru-nlăuntru,
Tăcere-adâncă l-al meu pas.
Prin întuneric văd înalte
Chipuri de sfinţi p-iconostas.

Sub bolta mare doar străluce
Un singur sâmbure de foc;
În dreptul lui s-arat-o cruce
Şi-ntunecime-n orice loc.

Acum de sus din cor apasă
Un cântec trist pe murii reci
Ca o cerşire tânguioasă
Pentru repaosul de veci.

Prin tristul zgomot se arată,
Încet, sub văl, un chip ca-n somn,
Cu o făclie-n mâna-i slabă ­
În albă mantie de domn.

Şi ochii mei în cap îngheaţă
Şi spaima-mi sacă glasul meu.
Eu îi rup vălul de pe faţă…
Tresar ­ încremenesc ­ sunt eu.
………………………………………
De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua
Şi uit ce spun adeseori;
Şoptesc cuvinte nenţelese
Şi parc-aştept ceva să mor?

June 24th, 2010 at 2:46 am
 2 

June 24th, 2010 at 2:47 am
Mica
 3 

“Cufundaţi în reverie
Şi visându-se pe val,
Unii uită – ce prostie! –
Că măgarul nu e cal.”

June 24th, 2010 at 8:39 am
 4 

June 24th, 2010 at 9:01 am
Mica
 5 

June 24th, 2010 at 10:39 pm
 6 

June 24th, 2010 at 10:40 pm
Mica
 7 

June 24th, 2010 at 10:53 pm
 8 

June 24th, 2010 at 11:20 pm
 9 

În timpul viselor apar şi mişcări rapide ale globilor oculari… R.E.M., pe englezeşte…

June 24th, 2010 at 11:22 pm
 10 

Sau, tot pe englezeşte, un “omagiu” din…inside. 🙂

June 24th, 2010 at 11:30 pm