Definitie: «Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.» ~ Ludwig van Beethoven
UPDATE: In aceasta seara (miercuri), Matei ne-a oferit un dar muzical; din motive tehnice, nu reusesc sa postez cele trei fisiere mp3 in sectiunea de comentarii astfel incat sa manevrati, in cel mai confortabil mod cu putinta, audio-playerul instalat. De aceea am preferat sa le plasez aici:
Sonata nr.1 in la minor pentru pian:
(Partea I)
P1
(Partea a II-a)
P2
(Partea a III-a)
P3
Puţină istorie:
• Georges Bizet ~ a inceput studiile la Conservatorul din Paris inainte de a implini varsta de 10 ani;
• Frédéric Chopin ~ avea doar 7 ani cand a compus cele doua “Poloneze”;
• Franz Liszt ~ a debutat cu un concert in “Landständischer Saal” din Viena la 11 ani;
• Felix Mendelssohn Bartholdy ~ a participat la primul sau concert la varsta de 9 ani;
• Wolfgang Amadeus Mozart ~ la 5 ani scrisese deja doua miniaturi pentru pian;
• Arturo Benedetti Michelangeli ~ la 10 ani urma cursurile Conservatorului din Milano;
• George Enescu ~ la 4 ani canta deja la vioara, iar la 5 ani a inceput studiile de compozitie;
• Matei Bucur-Mihăescu ~ facea cunostinta cu pianul la 5 ani, sustinea primul recital la 9 ani, iar la 10 ani interpreta primul sau concert de pian cu orchestra, compozitie proprie, pe scena Ateneului Român. Cititi aici o scurta, dar impresionanta prezentare a activitatii micului Mare Maestru.
Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre muzica, persoana si personalitatea talentatului muzician Matei Bucur-Mihăescu.
Interviu cu un Maestru (Allegro moderato):
Ce intrebare nu ti-a fost pusa niciodata?
Matei Bucur-Mihăescu: Chiar asta: Ce intrebare nu mi-a fost pusa niciodata?
Do. Cu vreo trei ani in urma afirmai: “Imi vin in minte armoniile ca unui poet versurile.” Se intampla la fel si acum?
M.B-M.: Da…si parca mai navalnic.
Re. Se spune ca exista doua feluri de a compune muzica: 1) privitul lumii doar din exterior si apoi imitarea ei si 2) incercarea de a patrunde in esenta lucrurilor. Tu cum compui?
M.B-M.: Cred ca la mine este un fel de…al 6-lea simţ. Nu privesc nici din exterior, nici din interior. Vine pur si simplu. Asa simt eu: muzică.
Mi. De care “examen” te temi cel mai tare: al criticilor, al publicului sau al propriei intuitii?
M.B-M.: Examen? Eu nu ma consider examinat. Eu vreau doar sa ofer oamenilor ceva frumos. Se spune ca muzica mea creaza imagini; sper ca fiecare regaseste in ea propriile imagini. La ultimul meu concert, reactia publicului chiar m-a speriat: jumatate din sala plangea. Apoi, la final, multi au venit in culise sa ma felicite si se inecau in plans. Adica „i-am emotionat pana la lacrimi”. Cred ca am reusit sa le transmit emotia mea. Pentru un artist, pentru un creator, asta inseamna totul.
Fa. Poti lucra la mai mult de o singura piesa in acelasi timp?
M.B-M.: Glumiti?! Am sa va povestesc ce-am facut in ultima saptamana: am scris, in paralel, o sonata pentru viola si pian in patru parti, am scris prologul la un oratoriu am terminat un imn si o arie pentru o mezzosoprana si m-am apucat de un cvintet de suflatori. Sper ca nu am uitat ceva.
Sol. Steinway, Bösendorfer sau Fazioli?
M.B-M.: Yamaha, always.
La. Cate “limbi straine” trebuie sa cunoasca un pianist (ma gandesc aici doar la “limbajele”: Bach, Mozart, Beethoven, Ceaikovski, Haydn, Mendelssohn, Schubert, Chopin, Weber, Prokofiev, Liszt, Grieg, Enescu… si, probabil, nu am ajuns nici la jumatatea listei…)?
M.B-M.: Una singura: muzica.
Si. S-a intamplat vreodata sa ai o viziune total diferita de cea a dirijorului?
M.B-M.: No comment…
Do. Incotro se indreapta Muzica?
M.B-M.: As zice ca e mai curand impinsa. Spre zgomot. Da’ se mai naste cate unul ca mine care inoată impotriva curentului. E nevoie de purificare. Chiar si in muzica. Eu scriu in stil baroc. Se spune ca acea perioada a fost apogeul frumosului. Si pentru ca, asa cum am spus in repetate randuri, eu vreau sa ofer oamenilor ceva frumos, muzica mea este un fel de intoarcere in timp, dar cu amprenta prezentului.
Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, iti las ultimul cuvant:
M.B-M.: Iar eu las cuvantul muzicii: Toamna (“Toamna”, o compozitie proprie relativ recenta, 6 minute de armonii romantice zugravite in culori autumnale.)
@@@@@
Poate va intrebati de ce am folosit in titlu “Matei Întâiul”. Inegalabilul Sergiu Celibidache, recunoscut pentru exigenta sa artistica iesita din comun, il incuraja candva pe maestrul Dan Grigore:
– Tu nu esti un al doilea Michelangeli. Tu esti primul Dan Grigore!
Ei bine, pastrand totusi proportiile, imi permit sa-l parafrazez pe rafinatul si eruditul dirijor, doctor in muzicologie, student al remarcabilului compozitor Heinz Tiessen:
– Pentru mine, Matei Bucur-Mihăescu nu e nici Mozart al României si nici al doilea Enescu. El este, pur si simplu, Matei Întâiul!
Ca de obicei, am sa comentez tot eu primul:
– le multumesc inca o data lui Matei si doamnei Milena Mihăescu (mama lui Matei) pentru amabilitatea cu care au acceptat sa raspunda unui interviu deloc conventional, pentru increderea acordata, pentru materialele si informatiile puse la dispozitie, dar si pentru rabdarea de care au dat dovada in aceste ultime 8 zile;
– le multumesc anticipat tuturor celor care vor continua seria de intrebari tocmai pentru a “rotunji” imaginea abia creionata mai sus;
– interviul este astfel setat incat sa ramana pe prima pozitie pana sambata la ora 23.59; asa aveti timp suficient sa intrebati, sa comentati, sa reveniti ori sa va clarificati orice nelamurire;
– datorita programului foarte incarcat al lui Matei, este posibil ca replicile sale sa fie postate seara tarziu, dar este cert ca niciun comentariu, nicio intrebare, nu vor ramane fara raspuns;
– singurele mele interventii mai jos vor fi strict de ordin tehnic: intrucat ma astept la multe intrebari, am sa editez comentariile talentatului pianist-compozitor astfel incat raspunsul sa apara imediat dupa intrebare, indiferent de ora sau ziua postarii.
Va multumesc de pe acum pentru completarile aduse si va doresc inspiratie maxima!
Draga Matei, felicitari pentru talentul de care dai dovada si succesul bine meritat!
Dupa ce am citit “scurta prezentare” pusa la dispozitie de D-l. Costinas, am aflat ca ai… doar 15 ani! Uimitor! As dori sa stiu cum reuseste un tanar de varsta ta, cu o pasiune deosebita pentru muzica, sa imparta timpul intre: scoala, muzica, familie, prieteni si alte hobby-uri?
@ Florin: Cum mă împart?! Păi nu prea mă împart. Este o „convieţuire“ plăcută între muzică, familie, hobby-uri. Prieteni, din păcate, nu prea am. Doar colegi. La capitolul ăsta stau prost. Din cauza lipsei de timp.
Bravo! Dar ma intreb cu ce isi ocupa putinul (cel mai probabil) timp liber un pusti atat de talentat ca tine?
@ Robert: Să nu râdeţi… Tot cu muzica. Sigur că merg şi la film, teatru, operă, în parc cu bicicleta, dar cum prind un pic de „timp liber“ mă ocup de muzică. Dacă asta îmi place… Probabil că aşa simt şi calculatoriştii….care stau 25 din 24 de ore cu nasul în calculator. Nu?!
Matei, sunt curios… cei implicati in acest domeniu “beneficieaza” de vacante sau chiar si acele scurte perioade sunt “invadate” de munca?
@ Costin: În muzică, cel puţin în muzica mea, nu există „vacanţă“. Pentru simplul motiv că unul ca mine nu simte această ocupaţie ca o corvoadă. Pentru mine, sincer, spre deosebire de alţi copii care fac muzică, nu este o chestiune de presiune. Pe unii îi încuie părinţii sau profesorii în sala de pian şi nu-i mai lasă să iasă decât după 8 ore. Ca la serviciu. Asta nu mai e muzică. Adică mă aşez la ora cutare la pian să studiez nu ştiu câte ore, am – n-am chef sau…mă apuc să compun 4 ore am – n-am inspiraţie. La mine funcţionează altfel. Într-o oră de studiu concentrat pot să pun la punct o lucrare muzicală pe care alţii o „muncesc“ opt ore pe zi. Alteori stau 5 ore în faţa unei lucrări încercând să găsesc cea mai bună interpretare. În ce priveşte compoziţia, am scris de exemplu o sonată pentru pian în 3 zile. La altă lucrare am stat 6 luni. Dar când simt că nu mai merge, mă opresc şi…revin mai încolo. Şi ca să revin la întrebare. Astfel eu nu fac deosebirea între „vacanţă” şi „muncă”!
Ce pasiuni mai ai in afara de muzica? pentru ca muzica este mai mult decat o pasiune…
@ Cristiana: Maşinile. Ştiu totul despre maşini. Mama mea râde de mine. Zice că dacă mă las de pian pot să mă fac, fără probleme, dealer auto.
Ai iubita? Daca raspunul este afirmativ, trebuie sa fie tare mandra de tine!
@ Ioanna: Nu.
Intr-adevar impresionant! Felicitari lui Matei si parintilor sai care l-au sustinut in alegerea unei activitati atat de incantatoare! Acum o intrebare pentru “micul genial”: Intentionezi sa transformi aceasta pasiune intr-o meserie cu norma intreaga (cum s-ar zice) sau o pastrezi ca pe o pasiune intr-un coltisor al inimii tale?
@ Monica: O meserie – pasiune. Mama îmi spune că sunt printre puţinii norocoşi care „voi merge la serviciu cu plăcere“. Sper însă să am condiţii să îmi fac meseria aşa cum trebuie.
Bravoooo! Bravooo, Matei!
Asa am ovationat, si nu doar eu, ci intreaga asistenta, la Sala Radio (in 2007) cand am participat la un concert la care erai personajul central: interpret si compozitor.
M-ai impresionat prin siguranta cu care iti “jucai” rolul, transmitand, in acelasi timp, multa emotie (mai ales bunicului tau care – normal! – era extrem de mandru de tine).
Daca am retinut eu bine, dansul a fost cel care ti-a dat primele “lingurite” de muzica.
Acum care pe care il invata? 😉
Am o curiozitate: nu te plictisesti la scoala avand in vedere ca tu ai niste cunostinte muzicale mult peste colegii tai? (si am convingerea ca si peste a unor profesori.)
@ Mica: Este la Liceul de muzică „George Enescu“, unde sunt elev în clasa a IX-a, o doamnă profesoară care a format generaţii de mari pianişti. Anul acesta am norocul să studiez cu dânsa o materie de specialitate. Şi, la prima oră de curs, mi-a spus să mă adresez dânsei cu „colega“ nu cu „dna. profesoară“! Pentru că, pentru dânsa, eu sunt, prin valoarea mea, un coleg şi nu un elev. Din păcate, materiiile de specialitate se fac după o programă care nu corespunde nivelului meu de cunoştinţe. De aceea s-au făcut multe demersuri ca să pot urma cursurile Conservatorului în paralel cu liceul. Dar, din păcate, în România legea educaţiei nu permite acest lucru şi nici nu văd prea curând pe cineva preocupat de găsirea unei soluţii pentru copiii care „fac excepţie de la regulă“.
Talentul este ereditar? Iti doresti ca viitorii tai copii sa faca asta? Exista cineva in familia ta care canta?
@ Andr: Eu cred că gena se moşteneşte. Bunicul meu este compozitor de muzică uşoară. Din generaţia de aur: Petre Mihăescu. Cu siguranţă de la el am moştenit talentul. Copiii mei? Nu ştiu. Să facă ce le-o place lor mai mult în viaţă.
In ce locuri ai avut sansa sa calatoresti datorita acestei ocupatii?
@ Alexandru: Am călătorit destul de mult zic eu, pentru vârsta mea. La concursuri, mastere, concerte. În locuri încărcate de istoria muzicii. M-am bucurat de toate locurile pe unde am umblat şi peste tot am făcut o impresie deosebită şi am avut succes foarte mare. Ultimul a fost la Frankfurt. Unde am făcut 3 bis-uri.
Se intampla ca ceilalti elevi de la liceul Enescu sa iti poarte pica din cauza succesului de care te bucuri?
@ Dani: Unii, da. Dar cei valoroşi nu sunt invidioşi. Ba chiar suntem buni colegi şi colaborăm foarte bine.
Cand ne vei onora cu urmatorul concert?
@ Alexandru Ciocan: Dacă ar fi după mine, chiar şi mâine. Dar sunt atâţia factori care concură la realizarea unui astfel de proiect. Cel mai apropiat va fi un recital cu ocazia Galei concursului de intrepretare pianistică Gradus at parnassum, ocazie cu care va fi decernat un premiu care îmi poartă numele, pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări compuse de mine şi, cu aceeaşi ocazie îmi voi lansa două noi caiete de partituri cuprinzând lucrări pentru pian solo pe care le-am compus în perioada 2008-2010.
Felicitarile mele pentru talentul tau si pentru cei ce s-au ocupat de tine. La aceasta varsta esti deja un mare compozitor si un interpret de exceptie, ai toata admiratia mea! Ma gandesc la cata munca se depune pentru a realiza un concert. Cat timp ai alocat pentru un astfel de concert cum e “Fantezie pentru pian, cor si orchestra”?
@ Elena: Fantezia pentru pian, cor si orchestră, intitulată şi „Reliefuri“ am scris-o la vârsta de 10 ani pentru primul meu concert de anvergură de la Ateneul Român, ocazie cu care a fost interpretată în premieră. Am scris-o cam în două luni. De atunci, această lucrare a ridicat în picioare, la propriu, publicul de câte ori a fost interpretată. Bineînţeles că a contat şi interpretarea de excepţie a Orchestrei şi a Corului Operei Naţionale din Bucureşti şi a Orchestrei de cameră şi a Corului Radiodifuziunii Române.
“Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, intaltand sufletului catre tot ce este bun, drept si frumos.” Platon
Daca muzica este totul, care ar fi motivele pentru care ai fi nefericit?
@ Beatrice: celor nefericiti, dintr-un motiv sau altul, le recomand terapia prin MUZICA.
Bravo, pustiule! Consideri ca in Romania actuala aceasta meserie iti poate asigura un trai decent?
@ Alina: Multumesc. Decent, da…
Felicitarile mele! Am remarcat faptul ca ai realizat peste 40 de creatii pentru pian, orchestra, cor etc. De unde vine inspiratia?
@ tzuckutza: Poate stiti voi?… Pe bune acum… inca n-am descoperit!…
Mereu m-am intrebat daca o persoana care face parte dintr-un cerc select (cum ar fi: cel al compozitorilor, al politicienilor, al artistilor plastici, al actorilor s.a.m.d.) realizeaza conditia sa speciala? Sau totul pare firesc? Oamenii de rand te privesc pe tine si pe ceilalti mentionati mai sus (cel mai probabil) prin intermediul televizorului (uneori pe viu in salile de spectacol), va admira, va invidieaza, va aseaza pe piedestale. Pentru ei sunteti de neatins. Pentru oamenii de rand personalitatile sunt aidoma personajelor fictive din carti. Simti asta cand intri in contact cu oameni noi?
@ Oana: Cred ca asa simt oamenii „de rand”. Sa stiti ca si eu ma simt un om „de rand” cand ma aflu in fata unor mari personalitati care ma „intimideaza” datorita valorii lor. Dar consider ca noi, cei „speciali” trebuie sa ii facem pe semenii nostri sa se simta bine atat in prezenta noastra „scenica” cat si „fizica”. Si poate ca nici noi nu putem fi ca ei, speciali, in felul lor.
Titlul de “mic ambasador” al culturii romanesti in lume este unul doar onorific sau iti ofera diverse sanse?
@ linie punct: Acest titlu este o recunoastere a ceea ce am facut pana acum si ar trebui sa fie un punct de plecare pentru promovarea mea in exteriorul tarii… ceea ce ramane de vazut…
Spuneai intr-un comentariu anterior ca esti pasionat de masini. La ce autoturism visezi pentru cand vei implini varsta legala pentru a conduce?
@ Gabi: Alfa Romeo Brera…neaparat rosie!
Cum ai defini muzica electronica (care tinde sa caracterizeze era actuala)?
@ Shanika: Dupa parerea mea nu acest gen muzical caracterizeaza era actuala… ar fi fost bine… ci mai degraba muzica atonala impinsa la extrem.
Draga Matei, consideri ca un tanar de 20 de ani fara nici un fel de baza muzicala este capabil sa acumuleze cunostiintele necesare pentru a deveni un adevarat artist in acest domeniu sau la fel ca si Enescu, Mozart, Chopin, Liszt si Bucur-Mihaescu trebuie sa intre in contact cu pianul de la o varsta frageda?
@ Denisa Sandoiu: Niciodata nu e prea tarziu pentru arta. Dar volumul de munca si dedicatia cresc direct proportional cu varsta la care se apuca persoana respectiva de muzica.
Am citit in biografia ta cum ca ai primit invitatii de la o serie de universitati straine pentru a deveni studentul lor. De ce ai ales sa continui in Romania?
@ Maria: Pentru ca aici m-am nascut, ma simt implinit, apartin acestei culturi, am profesori valorosi si nu consider ca in alta tara e neaparat “mai bine”.
Talentul este innascut sau dobandit in timp prin munca si exercitiu?
@ Ioana L.: TALENTUL este innascut. Dar, cum a spus G. Enescu, “In muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% fiind munca.”
OK Matei, ai parte de toata admiratia noastra, a celor care intr-adevar apreciaza atat arta, cat si bunul gust. Intrebarea pe care am sa ti-o adresez, luand in considerare ca pana acum in majoritate s-a vorbit despre evolutia ta in timp pana in prezent inclusiv, este urmatoarea: ti-ai rezervat pana acum 5 minutele din incarcata ta activitate zilnica, in care sa te gandesti cum iti vezi viata peste 20 de ani (pe toate planurile ei)? Daca da, suntem curiosi ce perspectiva ai.
@ Diana: Adica la 35 ani?… In primul rand, ma vad tot in Romania. Un cunoscut compozitor si dirijor in tara si in strainatate, profesor la Universitatea de Muzica. Poate cateva colaborari cu regizori pentru muzica de film. Sa-mi fi luat brevet de pilot (avion), o casa in Normandia langa mare si o masina. Vise…
In general, tinerii au pe la varsta ta parte de primul job: in SUA deobicei este vorba de fastfood-uri, in tarile Europene – comert, servicii. Tu ai sansa sa imbini utilul cu placutul, fiind atat de priceput in muzica. Te-ai gandit sau ai incercat sa dai meditatii?
@ Stefan F: M-am gandit, mi s-a propus, dar nu am avut timp.
Matei, pe cine admiri cel mai mult pe lumea asta?