«Un scriitor nu-şi alege temele, temele îl aleg pe el.» ~ Mario Vargas Llosa
The Nobel Prize in Literature 2010 was awarded to Mario Vargas Llosa “for his cartography of structures of power and his trenchant images of the individual’s resistance, revolt, and defeat”.
Jorge Mario Pedro Vargas Llosa nació un domingo 28 de marzo de 1936 en la ciudad de Arequipa (Perú). Sus padres, Ernesto Vargas Maldonado y Dora Llosa Ureta, ya estaban separados cuando vino al mundo y no conocería a su progenitor hasta los diez años de edad.
Estudia la primaria hasta el cuarto año en el Colegio La Salle de Cochabamba en Bolivia. En 1945 su familia vuelve al Perú y se instala en la ciudad de Piura, donde cursa el quinto grado en el Colegio Salesiano de esa ciudad. Culmina su educación primaria en Lima e inicia la secundaria en el Colegio La Salle. ( mai departe )
Fac o mărturisire: la început, făceam două lecturi paralele ale capitolelor cărților lui, fiind de obicei vorba de două subiecte distincte în majoritatea dintre ele. Parcurgeam, de pildă, capitolele pare, după care pe cele impare. Până m-am prins că există totuși o legătură între ele și am început să citesc ”normal”. Llosa are darul de a scrie așa cum ar povesti cineva cu talent la cuvinte, într-o seară de iarnă, la gura sobei. Și de-ar fi doar atât…
Iar viața lui… vorba aceea: bate filmul! 😀
Revin, că nu vreau să monopolizez orice discuție despre scriitorii sud-americani. 🙂
Interesantă mărturisire; de-abia aştept să dezvoltăm subiectul într-o zi. Sunt impresionat de dârzenia cu care luptă aceste genii de dincolo de Marele Ocean pentru a-şi impune talentul în universul tot mai sceptic al Literaturii Universale. Sper ca premiul să fie punctul de plecare al împăcării lui cu vecinul de continent, Gabriel García Márquez.
Până atunci, să urmărim emoţionantul moment de astăzi:
Mă bucur mult pentru el! Cred că-l merita de mult timp.
Cel puţin de la Războiul sfârşitului lumii încoace…
Sunt fan Llosa. Am o dispută veche cu Grigore Cartianu pe chestia asta (el e cu Marquez). Prin urmare, ieri am fost bucuros.
Mă interesează confruntarea dintre orgoliile şi orientările lor politice (de mai scurtă ori mai lungă durată) doar în măsura în care le afectează calitatea scriiturii.
Până atunci îi citesc cu mare plăcere pe amândoi, alături de alţi câţiva mari: Paulo Coelho, Carlos Fuentes şi Isabel Allende.
Întrebarea mea este: oare se pregăteşte câte un “schimb de mâine” pentru fiecare dintre cei citaţi mai sus?…