8
Oct

Spleen

   Posted by: Dan   in Patrimoniu

«Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividende în toate vremurile ulterioare.» ~ John Burroughs

SPLEEN, (1930)

Sunt obosit, deşi nu vin din luptă,
Şi-s trist, o, trist, deşi fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu şi mai masiv.

Cu vinuri pătimaşe în pahar,
Cu opiu şi cu flori de lupanar,
Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.

Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,
Frumoasa mea – ceasornic rococo
Al cărui mecanism din oră-n oră
Îmi cântă-acelaşi vechi do, mi, sol, do…
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!

Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
Doar lenevii solare, şi atât,
Plus o grozav de lungă decadenţă
Şi-un ştreang – cu care nu te strângi de gât.

[…Citiţi şi alte poezii din volumul “Quasi” de Dumitru Iacobescu…]

This entry was posted on Friday, October 8th, 2010 at 12:00 am and is filed under Patrimoniu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

2 comments so far

 1 

„Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
Doar lenevii solare, şi atât…”

De plouă iar, cu consecvenţă,
Voi spune zilei, simplu, „zât!”

October 8th, 2010 at 12:22 pm
 2 

Scrise Călin, cu elocvenţă,
Doar oarecum posomorât.

October 8th, 2010 at 10:15 pm