Linişte în tribune

Posted on 21/10/2010

« The rest is silence. (Restul e tăcere.) » ~ Hamlet

În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. TĂCEREA este imperturbabilul laitmotiv al zilei.

/.\
Tăceri

Tăcere
de Gelu Vlaşin, 2005

nu ştii să taci
tăcerea ta
nu poartă nume
nu zdrobeşte
nu plânge
şi nu ştie să tulbure
ea se adânceşte în banal
şi-n moartea
de zi cu zi
ea eşti tu
cri cri…

(Foto: © D.C. ~ “Tăceri 2010”)

14 thoughts on “Linişte în tribune”

  1. TACEREA TA
    de Octavian Goga

    Mai tii tu minte noaptea-ntaie,
    O noapte umeda, albastra…
    In pacea ei infiorata
    Vorbea numai tacerea noastra…
    De-atunci atatea nopti trecura,
    Tot nopti cu soapte si cuvinte…
    Din cate-alaturi povestiram…
    Nimic nu-mi mai aduc aminte…
    Dar pana-n clipa de pe urma
    Fermecatoare-o sa-mi ramaie
    Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
    Tacerea ta din noaptea-ntaie…

  2. Tăcere
    de George Bacovia

    Ce mai este… cărţi de noapte
    Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu –
    Cine iar aprinde lampa
    Când e prea târziu?
    Ţăcănă un ceas pe-o planşă…
    Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
    Noapte…
    Cine iar aprinde lampa
    Când e prea târziu?

  3. doua taceri de-ale mele, mai vechi:

    Taceri

    Taci cand te-ntreb de ce ne moare luna
    Atunci cand noaptea o ascunde des,
    Credeam ca o s-o vad intotdeauna,
    Era firesc, mi-ai spus, si-am inteles.
    Raman acum si recompun in noapte
    Inca lumina lunii noastre moarte.

    Mai mult tac…

    Trec si tac.
    Tac si tic.
    Mi-e frig…
    Te strig.
    Cad.
    Ma ridic.
    Si tac si tic.

  4. Îmi place mult acrostihul.
    Rimă interesantă, ritm subtil şi o consistenţă destul de robustă.

  6. Fără a avea un acord prealabil, îmi permit să o preiau şi aici. Frumos mai sună:

    Fără vorbe
    Când vii
    Nu-mi spui că rămâi.
    Când pleci
    Nu-mi promiţi că te-ntorci.
    Nimeni nu ştie mai bine decât tine
    Să tacă şi să facă
    iubire.

  7. M-ai provocat, ce mai! Iată ce scriam în tinerete:

    eu tac

    eu tac
    tu asculţi
    bilele sunt lovite de un tac

    se-ntorc în lac
    fluturi mărunţi
    ca o idee în hamac

    târziu în munţi
    stelele fac
    paradă-n frac

    iar tu renunţi
    să mai asculţi
    cum tac

    şi nu ştiu dac-o să mai fac
    paşii desculţi
    sau o să tac

    Cred că, până acum, n-am mai publicat-o decât aici: http://calinhera.wordpress.com/2009/03/25/eu-tac/

  8. Când spui Călin Hera, parcă ai spune “Chimistul”!
    Iată o nouă mostră: o combinaţie aproape chimică între idee, rimă şi laconism.

    P.S. Vorbeşti de tinereţe de parcă ai fi cel puţin octogenar! 😉

  10. Una dintre preconcepţiile mele despre englezoaice (valabilă şi pentru cele devenite ulterior australience) este aceea că nu sunt ele prea chipeşe, dar în schimb au o voceee…
    Mai este până la 25 decembrie, dar timbrul Oliviei merită aprecierea noastră şi în octombrie:

  12. Călin, eşti mai misterios decât Sfinxul însuşi!
    Să înţeleg din şarada ta că ai depăşit jumătatea distanţei dintre cele două puncte extreme?! 😉

Comments are closed.