21
Oct

Linişte în tribune

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

« The rest is silence. (Restul e tăcere.) » ~ Hamlet

În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. TĂCEREA este imperturbabilul laitmotiv al zilei.

/.\
Tăceri

Tăcere
de Gelu Vlaşin, 2005

nu ştii să taci
tăcerea ta
nu poartă nume
nu zdrobeşte
nu plânge
şi nu ştie să tulbure
ea se adânceşte în banal
şi-n moartea
de zi cu zi
ea eşti tu
cri cri…

(Foto: © D.C. ~ “Tăceri 2010”)

This entry was posted on Thursday, October 21st, 2010 at 00:00 and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

14 comments so far

 1 

TACEREA TA
de Octavian Goga

Mai tii tu minte noaptea-ntaie,
O noapte umeda, albastra…
In pacea ei infiorata
Vorbea numai tacerea noastra…
De-atunci atatea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte…
Din cate-alaturi povestiram…
Nimic nu-mi mai aduc aminte…
Dar pana-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramaie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntaie…

October 21st, 2010 at 08:50
 2 

Tăcere
de George Bacovia

Ce mai este… cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu –
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă…
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte…
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?

October 21st, 2010 at 08:51
 3 

doua taceri de-ale mele, mai vechi:

Taceri

Taci cand te-ntreb de ce ne moare luna
Atunci cand noaptea o ascunde des,
Credeam ca o s-o vad intotdeauna,
Era firesc, mi-ai spus, si-am inteles.
Raman acum si recompun in noapte
Inca lumina lunii noastre moarte.

Mai mult tac…

Trec si tac.
Tac si tic.
Mi-e frig…
Te strig.
Cad.
Ma ridic.
Si tac si tic.

October 21st, 2010 at 14:28
 4 

Îmi place mult acrostihul.
Rimă interesantă, ritm subtil şi o consistenţă destul de robustă.

October 21st, 2010 at 14:29
 5 

o alta “tacere”, aici:

http://zbateri.blogspot.com/2010/02/fara-vorbe.html

October 21st, 2010 at 14:30
 6 

Fără a avea un acord prealabil, îmi permit să o preiau şi aici. Frumos mai sună:

Fără vorbe
Când vii
Nu-mi spui că rămâi.
Când pleci
Nu-mi promiţi că te-ntorci.
Nimeni nu ştie mai bine decât tine
Să tacă şi să facă
iubire.

October 21st, 2010 at 14:31
 7 

M-ai provocat, ce mai! Iată ce scriam în tinerete:

eu tac

eu tac
tu asculţi
bilele sunt lovite de un tac

se-ntorc în lac
fluturi mărunţi
ca o idee în hamac

târziu în munţi
stelele fac
paradă-n frac

iar tu renunţi
să mai asculţi
cum tac

şi nu ştiu dac-o să mai fac
paşii desculţi
sau o să tac

Cred că, până acum, n-am mai publicat-o decât aici: http://calinhera.wordpress.com/2009/03/25/eu-tac/

October 21st, 2010 at 14:52
 8 

Când spui Călin Hera, parcă ai spune “Chimistul”!
Iată o nouă mostră: o combinaţie aproape chimică între idee, rimă şi laconism.

P.S. Vorbeşti de tinereţe de parcă ai fi cel puţin octogenar! 😉

October 21st, 2010 at 14:53
 9 

O liniște pe note, ca fond sonor: 🙂

October 21st, 2010 at 20:38
 10 

Una dintre preconcepţiile mele despre englezoaice (valabilă şi pentru cele devenite ulterior australience) este aceea că nu sunt ele prea chipeşe, dar în schimb au o voceee…
Mai este până la 25 decembrie, dar timbrul Oliviei merită aprecierea noastră şi în octombrie:

October 21st, 2010 at 20:39
 11 

Dan, sunt mai degrabă octogenar decât nou născut.

October 22nd, 2010 at 11:12
 12 

Călin, eşti mai misterios decât Sfinxul însuşi!
Să înţeleg din şarada ta că ai depăşit jumătatea distanţei dintre cele două puncte extreme?! 😉

October 22nd, 2010 at 11:13
 13 

Multumesc, Dan!

October 22nd, 2010 at 14:49
 14 

Plăcerea a fost de partea mea, LPP!

October 22nd, 2010 at 14:50