«Be thou the rainbow in the storms of life. The evening beam that smiles the clouds away, and tints tomorrow with prophetic ray.» ~ Lord Byron
De obicei vă spun joia că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. Azi e deja sâmbătă şi mă bucur la fel de mult atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.
După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SEARA este clarobscurul laitmotiv al zilei.
de Călin Hera
ca o lăcustă neadormită
de focul rece din lumânare
arbori nebuni prin ceaţa topită
taie cărare
albi cai pur-sânge
aleargă sălbatic prin balta de fum
jar de copite care se stinge
în colbul tăcut de pe drum
jos e căruţa cu oiştea căzută
iar un păianjen adorame pe roţi
sorele-apune şi luna e mută
doar o lucire aleasă de sorţi
paie aduse de pretutindeni
sforăie-n lemnul care-a murit
când căruţaşul cu-n sac de merinde
a coborât şi caii-au fugit
către păşuni necunoscute
unde cosaşul cu stele în păr
strânge în cântec zăpada din munte
şi-mbracă tot fânul în haine de măr
SARA PE DEAL
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfânta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi casele-n luna ridica,
Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grabeste:
Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,
Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
(1885, 1 iulie)
Cina
de Tudor Arghezi
În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi şui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold şi picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui,
Îşi duc parcă sângele lor.
Heinrich Heine – The Old Dream Comes Again To Me
The old dream comes again to me:
With May-night stars above,
We two sat under the linden-tree
And swore eternal love.
Again and again we plighted troth,
We chattered, and laughed, and kissed;
To make me well remember my oath
You gave me a bite on the wrist.
O darling with the eyes serene,
And with the teeth so white!
The vows were proper to the scene,
Superfluous was the bite
Mir träumte wieder der alte Traum:
Es war eine Nacht im Maie,
Wir saßen unter dem Lindenbaum,
Und schwuren uns ewige Treue.
Das war ein Schwören und Schwören aufs neu,
Ein Kichern, ein Kosen, ein Küssen;
Daß ich gedenk des Schwures sei,
Hast du in die Hand mich gebissen.
O Liebchen mit den Äuglein klar!
O Liebchen schön und bissig!
Das Schwören in der Ordnung war,
Das Beißen war überflüssig.
Seara de toamna
de Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamna!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arata-n deal, cu fata purpurie,
A noptilor fermecatoare Doamna.
Pe campul vested tainic ea-mprastie
Stralucitoarea-i negura albastra,
O, Doamne sfant! Ce pana mult maiastra
Atata farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
In umbra lui ma simt prins de tristete:
Exista oare-atata frumusete
In fire, — asa cum o simti tu, poetul?
Ori suntem prada — o! gandire-amara!
De-a simturilor noastre amagire
Ce-arunca-un val frumos peste-o nestire,
Si totusi, Doamne, ce frumoasa seara!
Pe înserate
de Octavian Goga
Mireasa cerului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.
S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir…
În mulcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă –
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă.
S-aude toaca cum, grăbită,
În fag o bate-o gheunoaie –
Se odihnesc pe iarbă mieii,
Şi zurgălăii de cioaie.
Domol purcede glas de schijă
De la clopotniţa din deal,
Să povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.
Sar din somn: “Azi, oare vine?”
de Heinrich Heine
Sar din somn: “Azi, oare vine?”
Zorii-s la privaz.
Murmur seara-ntre suspine:
“N-a venit nici azi.”
Noaptea, dorul mă prăvale;
Zac în perne, treaz;
Ca lunatic, trec agale
Ziua în nămiaz.
(Traducerea: Romulus Vulpescu)
Sleepy birds
Recunoaşteţi autorul? 😀
All those sleepy birds
Now tired from flight
Hide among the leaves
Good-night!
Only the spring whispers
When the wood sleeps silently;
Even flowers in the gardens
Sleep peacefully!
Swans glide to their nest
Sheltering among the reeds
May angels guard your rest,
Sweet dreams!
Above a night of sorcery
Comes the moon’s graceful light,
All is peace and harmony
Good-night!
(Nu ştiu cine a semnat această traducere ca să-i pot menţiona aici numele.)
Noapte de vara
de George Bacovia
Noaptea-ncet, ticnit se lasa –
Poezie, sau destin –
Luna urca, somnoroasa, –
Vino, vin!
Este liniste, racoare,
Codrul e de farmec plin –
Pe sub teii inca-n floare, –
Poezie, sau destin.
In suavele parfume
Poezie, sau destin –
Ori pe unde-ai fi in lume, –
Vino, vin!
Ingerii deasupra noastra
Vor canta un imn divin –
Ah, ce clara noapte-albastra, –
Poezie, sau destin.
Feedback @8:
Somnoroase pasarele…
de Mihai Eminescu
Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele —
Noapte buna!
Doar izvoarele suspina,
Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina —
Dormi in pace!
Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce —
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie —
Noapte buna!