«Scriitorii fac literatura naţională, iar traducătorii fac literatura universală.» ~ Jose Saramago

Am auzit zilele trecute o persoană respectabilă afirmând că părintele literaturii universale este Goethe. Iniţial am fost intrigat, nu am înţeles ce vrea să spună, dar nici nu am avut ocazia de a cere explicaţii. Ajuns acasă, am încercat să elucidez, de unul singur, misterul afirmaţiei.

După ce am “săpat” puţin, am ajuns la o concluzie care, cel puţin aparent, pare logică. Cândva în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Goethe a folosit – pentru întâia oară, se pare – termenul “Weltliteratur”, pe care s-a construit ulterior conceptul de Literatură Universală.

Povestim şi cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
(Fragment din “Cântec de nuntă”, de Goethe, tradus în limba română de Mihai Eminescu)

«Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit…»
~ Matei 12,36; Fapte 24,25.

©2010~M.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maximă)

« Am învăţat să gătesc de foarte tânăr; cele mai mari performanţe personale sunt: pâine cu unt şi ou fiert. E foarte adevărat, câteodată oul iese prea tare sau viceversa, dar la tartine sunt Maestru Emerit. »

Vă mai amintiţi anii 2010-2011 şi călătoria Pe aripile Literaturii Universale? Ce ziceţi, pornim într-un nou tur al planetei? În funcţie de răspunsul dv. la întrebarea de mai jos, într-o zi de miercuri din luna aprilie am să vă invit la o perindare prin câteva din bucătăriile naţiunilor, după cunoscutul procedeu: o săptămână în Europa, apoi ne mutăm pe alt continent, revenim în Europa şi aşa mai departe…

Întrebarea zilei:
Este arta culinară o Artă?
(cu majusculă, adică)

Pentru cititorii de limbă spaniolă, pentru cei care îndrăgesc această limbă sau abia acum s-au hotărât să o înveţe, şi nu numai pentru ei: peste 1.000.000 de cărţi disponibile aici. [ Clic pe imagine pentru acces în Librăria virtuală. ]

Am avut o surpriză plăcută uitându-mă puţin pe rafturile virtuale din casadellibro.com: am găsit aproape 250 de titluri în limba română sau despre autori români, clasici sau contemporani: Mircea Eliade (83), Emil Cioran (62), Eugene Ionesco (25), Mihai Eminescu (6), Tristan Tzara (4), Nicolae Steinhardt (1), Mateiu Caragiale (1), Darie Novăceanu (1)… alte cărţi în limba română (63).

Tags: Caragiale, Cioran, Eliade, Eminescu, Ionesco, Novăceanu, Steinhardt, Tzara

«În antichitate pisicile erau considerate zei şi se pare că ele nu au uitat acest fapt.» ~ Terry Pratchett

« Muzeele lumii: Pe unele am avut şansa de a le vizita, altele sunt pe lista de aşteptare pentru viitorul apropiat sau mediu, în cele mai multe nu voi ajunge niciodată… »

Încă de la începutul secolului al XVII-lea a funcţionat, exact în acest loc, farmacia “La ursul negru”. Legenda spune că deasupra intrării în imobil se găsea un bolovan imens susţinut doar de o pânză de păianjen, care urma să se prăvălească peste oricine ar fi fost neîncrezător în efectele benefice ale leacurilor vândute aici.

Secţie a Muzeului de Istorie Naturală şi parte componentă a Muzeului Naţional Brukenthal, Muzeul de Istorie a Farmaciei – că despre el e vorba în propoziţie – este organizat pe fundalul unei spiţerii clasice: valoroase piese folosite în farmaciile din secolele XVI-XIX (vase de ceramică, sticlă, porţelan, lemn, flacoane, truse farmaceutice şi medicale), precum şi o valoroasă colecţie de tratate de specialitate, de la “Farmacopeea Română” (Bucureşti, 1862) sau “Codex Medicamentorius” (Paris, 1866).

Vă recomand cel puţin o vizită virtuală, intraţi să vedeţi imagini Continuare »

«I’ve been married too many times. How terrible to change children’s affiliations, their affections — to give them the insecurity of placing their trust in someone when maybe that someone won’t be there next year.» ~ Liz Taylor

1932 – 2011
Un umil omagiu (clic pe imagine).

PREMIERĂ: Grand Cinema Digiplex anunţă spectacolul cu piesa de teatru Maitreyi, care se va juca pe 27 martie de la ora 19:00, în Sala 1.

Este pentru prima dată când romanul lui Mircea Eliade, “Maitreyi” şi “Dragostea nu moare” – cartea scrisă ca un contraargument de către Maitreyi Devi, se întâlnesc pe scena teatrului românesc şi transpun nu numai o poveste de dragoste imposibilă, ci şi două lumi diferite, exprimate subiectiv prin două puncte de vedere.

Producător: Compania de teatru D`AYA
Dramatizare şi regie: Chris Simion
Continuare »

«Scrisul nu are nicio legătură cu felul în care persoanele comunică una cu cealaltă, ci doar cu modalitatea în care comunică diferite părţi ale minţii persoanei.» ~ Rebecca West

Am fost întrebat de mai multe ori de ce folosesc citate în deschiderea fiecărui articol. Nu am dat nimănui vreun răspuns bine conturat, nu am fost niciodată categoric în clarificarea acestei dileme. În schimb, obişnuiesc să prezint mereu următorul exemplu: una dintre cele mai mari bănci spaniole foloseşte drept slogan publicitar propoziţia Una sonrisa vale más que mil palabras. (Un zâmbet preţuieşte mai mult decât o mie de cuvinte.)
Prin extensie, este la fel şi cu citatele: unul bine ales poate să valoreze mai mult decât tot textul pe care îl precede. Sau îl înnobilează, îi conferă o plusvaloare (nu în sensul clasic Continuare »

«CLEOPATRA: See where he is, who’s with him, what he does. I did not send you. If you find him sad, say I am dancing; if in mirth, report that I am sudden sick. Quick, and return.» ~ William Shakespeare, Antony and Cleopatra, 1603-1607

Incredibile, încâlcite şi de nepătruns rămân misterele lumii antice, din India până la Roma şi din Britannia până în Sumer.

Legenda spune că la construcţia fortului Jiayuguan din Marele Zid Chinezesc, arhitectul Yi Kaizhan a comandat pentru construcţie 99.999 de cărămizi. Fiind luat în derâdere de către autorităţi, a mai comandat o bucată. Aceasta din urmă stă şi în ziua de azi, în plus, pe bordura porţii Xiwong. În Mileniul III, chiar dacă apelăm la ajutorul calculatoarelor, ne este greu să facem calcule atât exacte.

Din China până în Egipt, cu gândul ajungi într-o clipită.
Întrebarea zilei: ştiţi când a fost “redactat” primul Cod (diplomatic) de protocol, care, în bună măsură, este respectat şi astăzi?

«Imaginaţi-vă o lume în care fiecare fiinţă umană poate participa liber la totalitatea cunoştinţelor umane.» ~ Jimmy Wales, Wikimedia Foundation

Anunţam cu o lună şi ceva în urmă înfiinţarea Asociaţiei Culturale Citatepedia, cu principalul scop declarat de a susţine proiecte culturale/educaţionale pe internet.

Revin astăzi cu prezentarea a 7 motive serioase pentru a sprijini acest proiect:
Continuare »

«Decât să-ţi dau peşte în fiecare zi, mai bine te învăţ să pescuieşti.»

În traducere liberă, acesta a fost răspunsul primit de primăria din Arad, în anul 1908, la solicitarea de oferte pentru a se dota cu autobuze. O firmă franceză din Le Havre (filială a concernului american “Westinghouse”) s-a oferit să construiască o fabrică pe terenul pus la dispoziţie de consiliul local al acestui important centru economic din regiune.

«Adiós, Madrid; adiós tu Prado y fuentes que manan néctar, llueven ambrosia.» ~ Miguel de Cervantes, Viaje del Parnaso, 1614

Când auziţi sau citiţi undeva cuvântul “Madrid”, la ce vă gândiţi? La oraşele omonime din Columbia, Filipine, Alabama, Colorado, Iowa, Maine, Nebraska, New Mexico, New York, Virginia? La fotbalistul argentinian Andrés Madrid, la scriitorii José Fernández Madrid şi Juan Madrid ori la preşedintele mexican Miguel de la Madrid? Sau, poate, la asteroidul Madrid?

Dacă, totuşi, mergeţi cu raţionamentul mai departe şi ajungeţi până în capitala Regatului Spaniei, se pune o altă întrebare, mult mai complicată: Ce fructe râvneşte ursul din imagine (stema Madridului)? Multe surse indică, eronat, mărul ca fiind pomul/fructul preferat de simpaticul Oso Pardo. Clic pe poză pentru a vedea, în prim-plan, fructele copacului reprezentat de sculptor.

Oricât m-am străduit, nu am reuşit să găsesc echivalentul în limba română al respectivului arbore: “Arbutus unedo” în latină, din familia Ericaceae, “Madroñero” în spaniolă, “Medronheiro” în portugheză, “Strawberry tree” în engleză şi lista poate continua. Oricum, varianta oferită de Wikipedia în limba română, “Copac de căpșuni”, mi se pare o mare idioţenie. Poate sunteţi mai bine pregătiţi la botanică şi aveţi o idee mai fericită.

Tags: Cervantes, Madrid, Prado

«În ziua de azi o universitate adevărată înseamnă o colecţie de cărţi.» ~ Thomas Carlyle

12 martie 1354: Pedro al IV-lea de Aragón a înfiinţat Universitatea Sertoriană din Huesca.
Numele universităţii a fost ales după cel al generalului roman Quintus Sertorius, fost proconsul în Hispania, asasinat în anul 72 î.Hr. în această regiune din actuala Comunitate Aragon.

«Faţă de veşnicia cosmică, orice glorie e cruce de lemn.» ~ Valeriu Butulescu, în “Stepa memoriei”

În ultimul trimestru al anului 2010 m-am apropiat de Citatepedia.ro, ocazie cu care am descoperit un autor român foarte interesant, aproape omniprezent în multe categorii distincte de citate: aforisme, poezie, definiţii, replici din piese de teatru, altfel de citate în proză, traduceri, cu un total de peste 3400 de contribuţii! Nu se putea ca un astfel de “personaj”, atât de complex, să nu-mi stârnească interesul. Valeriu Butulescu. Deşi numele nu-mi era 100% străin, luat la bani mărunţi nu ştiu pe unde aş fi scos cămaşa; acum îmi dau seama că ceea ce ştiam la vremea respectivă despre domnia sa era doar o milionime dintr-o fărâmă de întreg. Acum, după aproape un an şi jumătate de dialog, am pretenţia că am ajuns la nivelul a cel puţin 10 milionimi. Pentru a înţelege exact ce vreau să spun despre complexitatea partenerului nostru de dialog, vă invit să citiţi aici o mică parte din vasta biobibliografie a domnului Valeriu Butulescu, completată cu gânduri şi aprecieri ale unor mari personalităţi ale literaturii româneşti contemporane.

“Doresc să-mi afirm răspicat calda preţuire pentru Valeriu Butulescu, un maestru al unei concizii cuprinzătoare. Aforismele d-sale îi dovedesc capacitatea de-a folosi o claviatură complexă ce îmbină observaţia „pe viu” cu umorul, reflecţia cu lirismul şi cu imaginarul, având ca efect o graţie aspră, o muzicalitate a sarcasmului. Şi încă o remarcă: producţia lui Valeriu Butulescu face loc mai curând extrovertirii decât introvertirii. Spre deosebire de sublima închidere în subiect a unor creatori de aforisme precum Blaga sau Cioran, contemporanul nostru cultivă o deschidere teatrală spre public (a scris şi câteva piese de teatru), lansând propoziţii provocatoare care aşteaptă replici, aplauze şi – de ce nu? – strigăte de bis. D-sa nu se priveşte în oglindă, ci îşi priveşte drept în ochi spectatorii. Bucurându-se la ora actuală de faptul că este unul din cei mai traduşi scriitori români (în vreo patruzeci de limbi), Valeriu Butulescu poate fi socotit un Stanislaw Jerzy Lec român. ( . . . )”
Fragment din prefaţa volumului FRAGMENTARIUM, semnată de criticul literar Gheorghe Grigurcu; clic pe cele trei puncte din paranteza de mai sus pentru textul integral.

…
Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, complet neconvenţionale şi (aparent) haotice. Scopul urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre cărţile, persoana şi personalitatea amabilului domn Valeriu Butulescu.

Spunea Toma Caragiu într-o memorabilă scenetă, nu cu foarte mult timp înainte de a pleca, într-un mod absurd, din lumea pe care o iubea în felul lui: «Debutul meu în tenis nu s-a produs nici pe Progresul, nici la Wimbledon, nici la Forest Hills, ci la cineva de la federaţia de încălzire centrală.»
Domnule Valeriu Butulescu, debutul dv. în “tenisul literar” s-a produs exact acum 4 decenii. Vă amintiţi ce aţi publicat în 1972 în revista “Mărturisiri literare”? Continuare »

Tags: aforism, Butulescu, interviu

Dragii mei,

Urăsc sintagma “revenire în forţă” dintr-un motiv foarte pragmatic: nu sunt belicos de felul meu. Am fost dăruit cu o fire mai degrabă paşnică, împăciuitoare şi înclinată spre toleranţă.

De aceea, nu vă anunţ că Zia®ul a revenit pe piaţă, nici că e relansat la apă ori că a renăscut din propria-i cenuşă – fiind, în cele din urmă, vorba numai de un simplu Zia® şi nicidecum de un transatlantic sau vreo pasăre legendară.

În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a fixat ziua de 8 martie pentru mea culpa publica. Nici despre aceasta nu poate fi vorba, deşi în ultimele (multe) luni s-a cam aşternut praful prin redacţie.

Pur şi simplu, vă invit să participaţi la o nouă conversaţie prietenoasă, plăcută şi interesantă cu un scriitor contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Spor şi inspiraţie!
Zia®ul de la 5

«Those who begin by burning books will end by burning people.» ~ Heinrich Heine

Numărătoare inversă:
Au rămas mai puţin de 24 de ore până la apariţia interviului mult trâmbiţat. Nu vom arde cărţi, precum ne avertizează cel mai de seamă reprezentant al liricii romantice germane şi universale, ca să nu ajungem în cele din urmă să ardem oameni. Pur şi simplu venerăm cărţile, iar pe oameni îi apreciem, pe fiecare după harul şi calităţile cu care a fost înzestrat.

«Todas las biografías son distintas, pero todas las vidas son iguales.» ~ Ramón Eder

Vă invit la calm şi înţelegere:
Nu mi s-a dereglat calendarul, ştiu că mai sunt 48 de ore până la mult aşteptata sărbătoare a femeilor, aniversată în peste 60 de ţări membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (puţină istorie nu strică niciodată: după Primul Război Mondial, Adunarea Generală a ONU a fixat data de 8 martie drept “Ziua Internaţională a Femeii”; iar printr-o nouă rezoluţie din 1977, aceeaşi Adunare Generală a proclamat-o ca “Zi a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională”). Continuare »

«I accepted the interviews and encounters that had to be held with the media, but I would have preferred to work in peace.» ~ Naguib Mahfouz

Sper că invitatul Zia®ului pentru anunţatul interviu nu are aceleaşi preferinţe cu regretatul scriitor egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1988.

Din punctul nostru de vedere, ne aflăm în stadiul de finisare a detaliilor tehnico-editoriale; în câteva zile va începe numărătoarea inversă. Dialogul se anunţă, de pe acum, unul insolit.

În ceea ce vă priveşte, în calitate de lectori cu fin spirit critic, e de ajuns să rămâneţi pe fază!

«Podrán cortar todas las flores, pero no podrán detener la primavera.» ~ Pablo Neruda

Doamnelor şi domnişoarelor,
Cred că sunteţi, ca şi mine de altfel, de acord cu nemuritorul Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (pentru prieteni, Pablo): Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara.

2012: În loc de tradiţionalul fir împletit, roşu cu alb, ca semn al sosirii primăverii, am ales să vă ofer armoniile desăvârşite şi sunetul melodios plăcut urechii ale mult aşteptatului anotimp:

	John Harrison – Violin – Spring Mvt 1: Allegro .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Tags: Mărţişor, Neruda